“Fiul risipitor nu are decât voluptatea. Fratele fiului risipitor are curiozitatea şi orgoliul...” scria Constantin Noica într-o pagină de jurnal.

Dacă privim în jur cu puţină atenţie şi băgare de seamă, peste tot ne izbim – întâlnim – reîntâlnim pilda din Biblie care povesteşte despre fratele şi fiul risipitor. Unii dintre noi pendulăm succesiv între cele două „ipostaze” şi fugim în lume pentru a risipi, după care ne întoarcem, cu coada între picioare, pentru a construi la loc sau pentru a umple golul pierdut.

Dar dacă propriul dumneavoastră copil ar pleca în lume cu banii scoşi ieri din bancă, dacă i-ar face praf pe jocuri de noroc şi apoi s-ar întoarce, l-aţi mai servi cu ciorbă de burtă şi friptură? Sau i-aţi trage o mamă de bătaie ca să înţeleagă cât de greu se fac banii în ziua de azi...?

Vi se pare în regulă reacţia părintelui care-şi primeşte fiul păcătos ca un erou? Cum aţi încerca să împăcaţi şi capra şi varza – dacă fratele celui întors s-ar face negru de supărare şi nu i-ar mai vorbi fratelui său cu săptămânile? Dacă v-ar acuza că vă iubiţi prea mult odrasla păcătoasă...? Vi se pare îndreptăţită „revolta” fratelui?

Cine aţi prefera să fiţi dacă, la o adică, aţi avea de ales între cei doi: fiul sau fratele fiului risipitor...? (Soluţia lui Noica: “Să optezi – între cine şi cine; între ce şi ce? Ţin dinainte cu învinsul”...)

Foto: crestinortodox.ro