Unul dintre jocurile noastre preferate, când eram copii – era să punem monede pe calea ferată din spatele Autogării, ca să treacă macaraua peste ele şi să le turtească definitiv... Cei mai “curajoşi” îşi aranjau colecţia de monede chiar în calea trenurilor uriaşe, fără să bănuiască faptul că se expun unor pericole extreme...

Şi fără să ştie că încă de la cea mai fragedă vârstă comit o infracţiune cu iz penal – infracţiunea de distrugere, prevăzută în Codul Penal la articolul cu numărul 251...

“(1) Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum şi înlăturarea măsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”

Cum ar veni – vrând, nevrând – banii aparţin statului, fac parte din masa monetară pe care doar statul are dreptul s-o distrugă în anumite condiţii şi pe care statul, în marea-i generozitate, ni-i împrumută pentru a ne putea evalua munca sau pentru a face tranzacţiile mai uşor – în lipsa străvechiului troc...

Care va să zică – nu putem distruge valoarea banilor iar hârtia (bancnotele) şi monedele nu ne aparţin – deşi le posedăm sălbatic şi dezordonat, după bunul plac...

Poate n-ar strica, în conculzie, ca tinerii însurăţei care îşi unesc destinele în foişorul din parcul municipal şi se reped apoi să arunce cu monede în apa lacului – pentru noroc şi bunăstare – să se gândească de două ori înainte de a face acest gest...

Nu se ştie niciodată de unde sare iepurele ghinionist şi pleaşca de a fi văzut de vreun funcţionar al statului pus pe fapte mari...

Foto: wonderopolis.org