Surprinzător pentru opinia publică bistriţeană – naivă şi adorabilă în ignoranţa ei – consilierii locali (mă rog, unii dintre ei) au votat împotriva acordării titlului de cetăţean de onoare al Bistriţei pentru preotul paroh Johann Krauss.

Să fi fost o brumă de luciditate la mijloc? Să fi fost vorba de curaj, îndrăzneală sau pur şi simplu tupeu...? Să fi reuşit consilierii noştri – fin şi spontan – să facă distincţia (inacesibilă cetăţeanului de rând) între omul, slujba lui şi simbolul secular al Bistriţei pe care, printr-o coincidenţă a vremurilor, îl reprezintă...?

Nu ştim ce-o fi fost în capul lor – însă am remarcat cum s-a oglindit întreaga poveste în ziarele oraşului: Bistriţeanul.ro informează simplu că părintelui i-au lipsit doar trei voturi pentru a primi titlul de cetăţean de onoare, CityNews consideră că a fost vorba de o situaţie jenantă (a mai existat vreo persoană căreia să i se refuze acest titlu, în istoria zbuciumată a Bistriţei?), Observator BN îşi închipuie că preotul Johann Dieter Krauss ar fi dezamăgit, când, de fapt, într-un interviu publicat cu două zile mai devreme domnia sa povesteşte că i-a trecut prin minte şi posibilitatea de a refuza acest titlu măgulitor, Timp Online se declară decisiv dezamăgit de vot, subliniind că este “mai mult decât penibil ca autoritatea locală să lanseze public ideea că o anumită persoană este propusă pentru a fi cetăţean de onoare al oraşului, iar apoi să aflăm că, ulterior, prin vot, s-a decis că omul respectiv nu merită să fie....”, Răsunetul a consemnat şi el sec respingerea consilierilor, în timp ce Mesagerul nu a relatat până la această oră decât disputa pentru referendumul privind centura de sud din cadrul şedinţei de consiliu local desfăşurate ieri.

Cel care a făcut notă discordantă în peisajul presei locale a fost, culmea!, singurul jurnalist liber şi independent din Bistriţa-Năsăud (posibil şi din Transilvania, dacă nu cumva intră şi Banat, Crişana sau Maramureş în calcul!) – însuşi cel care se declară oripilat de posibilitatea acordării titlului de cetăţean de onoare preotului J.D Krauss şi care îşi începe editorialul relativ calm, pentru ca, pe parcurs, să se ambaleze definitiv, să se aprindă, să spumege pe alocuri cu acuzaţii şi greşeli gramaticale şi, într-un final, să şi ameninţe că în curând va arăta şi dovezile.

(Celelalte publicaţii locale nici nu merită să intre în schemă, fiind deja într-o prelungită şi bine meritată vacanţă).

Care va să zică – avem toate aceste viziuni asupra unui fapt... şi ne vedem nevoiţi să recunoaştem că habar nu avem ce să facem cu ele....