Nu ştim alţii cum sunt, dar noi, când ne gândim la copiii din clasele mici de la „Liviu Rebreanu” nu putem decât să admirăm felul în care se mişcă printre copii unul dintre gardienii şcolii.

Probabil că toţi gardienii din oraş îşi fac datoria cum se cuvine, dar acest domn, în mod deosebit, ştie tot ce mişcă, tot ce s-a pierdut, tot ce a fost recent găsit, ştie care sunt copiii mai năzdrăvani şi stă la pândă să nu facă vreo năzbâtie în plus, discută cu părinţii – odată a certat un tătic care, de prea mult stres, probabil, şi-a aprins o ţigară în curtea şcolii şi l-a apostrofat minute în şir, spre ruşinea celui în cauză...

Altă dată a îmbrăcat şi aranjat o clasă întreagă de copii gălăgioşi ieşiţi de la sport – transpiraţi şi cu tricourile atârnând aiurea... Îi aşteaptă pe copii în uşă iar când părinţii nu sosesc la timp – el are grijă să se găsească unii pe ceilalţi...

Cu siguranţă, cei mai mulţi dintre părinţii şi bunicii care îşi scot copiii de la şcoală zi de zi - i-au fost măcar o dată pe lună recunoscători pentru câte un asemenea gest mic şi atent... Pentru că, ce poate fi mai liniştitor decât să ştii că atunci când nu reuşeşti să fii acolo unde ţi-ai dori, există cineva pe care te poţi baza - există un om de încredere care face din suflet exact ceea ce ar face mama sau tata...