Ziua de 23 august era una dintre puţinele zile libere, înainte de 89 iar bistriţenii – cu mic cu mare – participau şi ei la celebrarea “celor doi sfinţi Nicolae şi Elena”: elevii mărşăluiau pe străzi, îmbrăcaţi în costumele pioniereşti, muncitorii din zona industrială se prezentau şi ei la defilări iar programul TVR începea la opt fix: “8.00: Sub semnul gloriosului jubileu // 8.10: Un august de lumini, biruitor // 8.30: Demonstraţia oamenilor muncii din Capitală şi Sectorul Agricol Ilifov, precum şi defilarea unor unităţi militare, gărzi patriotice, formaţiuni de apărare civilă, detaşamente de pregătire militară a tineretului, de pionieri, cu prilejul aniversării revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă // 11.00: Partidul, patria, poporul // 11.20: Mândria de a fi cetăţean al României socialiste // 11.40: Cântec nou pe plai străbun // 12.00: E toată ţara-n sărbătoare...” şi tot aşa, până spre orele 22, când totul se încheia apoteotic cu un spectacol omagial cultural artistic...

Aţi apucat, în calitate de elev, repetiţiile nesfârşite care stricau vacanţa de vară, pe stadionul Gloriei Bistriţa? Vă mai amintiţi de ieşirile la mici şi bere de după...? Regretaţi spectacolul grandios de atunci? Merită să ne amintim sau mai bine să trecem totul sub tăcere?