Într-o asemenea teribilă zi de primăvară de 8 mai, prin 1828, se năştea fondatorul Crucii Roşii, Henry Dunant, laureat al premiului Nobel. Lui îi datorăm simbolul care îndeamnă la compasiune, caritate şi ajutor necondiţionat.

Ce altă zi ar fi mai potrivită să medităm la întrebările propuse ieri de Grupul de iniţiativă care îşi doreşte rezolvarea problemei câinilor comunitari în Bistriţa: ce soluţii s-ar putea aplica în Bistriţa pentru rezolvarea problemei câinilor comunitari? Aveţi idee cum pot fi implicaţi bistriţenii sau cum pot fi responsabilizaţi şi monitorizaţi cei care generează înmulţirea câinilor comunitari? Cum pot fi implicate autorităţile locale în rezolvarea problemei?

Avem acum şansa de a propune soluţii concrete – însă primele reacţii, violente şi pline de nervi – indică faptul că singurul gând pe care mintea noastră îl poate screme este „eutanasierea”.

Dar dacă aţi fi efectiv în locul autorităţilor – ce anume aţi face? Cu ce anume s-ar putea înlocui eutanasierea?

Între mulţimea citatelor emoţionante despre câini priviţi ca cei mai buni prieteni ai oamenilor se strecoară totuşi unul care m-a nedumerit mereu: de unde oare vorba „ai atacat pe la spate, ca un câine...?”