Revoluţionarii – mai mult sau mai puţin comunişti – de pretutindeni îl sărbătoresc astăzi pe Che Guevara, care s-a născut taman într-o senină zi de 14 iunie şi care, dacă nu ar fi fost mişeleşte executat de CIA, ar fi fumat şi astăzi, alături de Fidel Castro, un trabuc, o ţigară de foi, un shot de tequila...

Este uluitor cât de călduros l-au îmbrăţişat generaţiile tinere, după 1990, pe comandantul suprem, revoluţionarul şi insurgentul argentinian Che Guevara.

Între timp s-au mai calmat spiritele, dar imediat după 1989, în toate cluburile cu fiţe se asculta Buena Vista Social Club, se purtau tricouri cu deja celebra fotografie-portret a lui Che Guevara iar tinerii păreau că se identifică necondiţionat (ca să nu spunem inconştient) cu liderul comunist cubanez.

Dar nu avem de căutat tocmai în Cuba asemenea legende urbane, mituri sau figuri istorice. Avem şi noi, la altă scară, alte idealuri, alte feluri de manifestare – idolii noştri politici.

Acum că s-a terminat campania electorală, avem la dispoziţie spaţiu şi timp pentru a ne studia aleşii. Dar ce anume ar provoca o mare deziluzie în privinţa lor? V-ar deranja să aflaţi că se uită, noaptea târziu la telenovele? V-aţi schimba părerea despre ei dacă, peste noapte, aţi afla că au două amante sau că nu-l suportă pe Chuck Norris?

Ce anume v-ar dezamăgi în legătură cu o figură publică...?