Oricum ai proceda, iese cu scandal: dacă faci nu e bine pentru că faci prost şi eşti supus greşelilor, dacă nu faci – se scandalizează lumea că nu realizezi nimic.

La fel şi în cazul sportivului Răzvan Martin: dacă cineva ar fi venit cu iniţiativa „să-l facem cetăţean de onoare al Bistriţei” – imediat ar fi sărit alţi zece cu argumentul că nu e bistriţean get-beget şi că nu ar avea ce să caute un clujean pe lista bistriţenilor, cum au mai fost discuţii şi în trecut, în cazul altor „venetici” care au făcut ceva pentru oraşul nostru dar nu au avut onoarea să se nască pe aceste meleaguri.

Dacă celor din Cluj le-a venit ideea înaintea noastră – iară nu e bine pentru că sportivul ar fi meritat şi din partea Bistriţei un asemenea titlu...

Unul dintre sportivii care a devenit cetăţean de onoare al oraşului Bistriţa este şi Gabriela Szabo. Dar, până să ajungă la performanţele atletei, parcă Răzvan Martin mai are de parcurs câteva drumuri puţin...

Care să fie totuşi criteriile potrivite pentru selectarea şi numirea unui cetăţean de onoare al Bistriţei? Cât de mult credeţi că ar trebui muncit pentru aşa ceva? Câte sacrificii şi câte performanţe ar fi necesare pentru ca oraşul să te considere „cetăţean de onoare”?  

Foto: sportulbistritean.ro