Cât şi ce anume se poate răbda? Cât de toleranţi ar trebui să ne înfăţişăm în aceste zile? Există o limită dincolo de care să simţiţi că nu mai puteţi suporta nimic?

Reuşiţi să-i suportaţi, de pildă, pe tinerii şoferi teribilişti care urcă turmentaţi la volan? Reuşiţi să vă arătaţi calmi şi îngăduitori în faţa promisiunilor şi discursurilor specifice în campania electorală?

Există chestiuni legate de evoluţia candidaţilor care vă scot din pepeni? Nu vă vine şi vouă, uneori, să trântiţi microfonul şi să vă retrageţi din emisiuni, apostrofându-i pe realizatori?

Cum aţi reuşit să toleraţi până acum emisiunile electorale locale? Cât de îngăduitori se cuvine să fim? Care să fie satisfacţia imediată de pe urma toleranţei...? Şi când nu mai puteţi – cum procedaţi?

(În paranteză fie spus, este şi ziua lui Andrei Mureşanu, poetul şi revoluţionarul român născut la Bistriţa, într-o familie de ţărani care a studiat filosofia şi teologia la Blaj, a lucrat ca profesor la Braşov din 1838 şi s-a stins la doar 47 de ani bolnav şi sărac. În iulie 1848, în toiul revoluţiei, scrie şi publică în Foaie pentru minte, Inimă şi literatură, imnul care îl va face celebru: Un Răsunet (cunoscut sub numele Deşteaptă-te, române!), despre care Nicolae Bălcescu spunea c-ar fi Marseilleza românilor, imn care devine marşul revoluţionarilor români din Transilvania, iar după 1989, imnul de stat al României. A publicat un singur volum de poezii, în 1862, Din poeziele lui Andreiu Murășanu, premiat de ASTRA cu 50 de galbeni.)