Bună dimineaţa, oameni dragi...:) S-a terminat de curând, sărbătoarea Bistriţei, cu tot ce a implicat acest spectacol popular sau select. Încet, ne revenim şi la normal, întrebându-ne, de pildă, cum stăm cu averile şi unde le punem la păstrare? Aţi sărăcit cu câteva sute de lei, în urma serbărilor oraşului? Aţi cumărat de pe tarabe?
Într-o frumoasă zi de 17 iulie, prin 1803, însă, se năştea Iosif Romanov, un celebru librar, editor şi tipograf din Bucureşti.
În anul 1827, este menţionat pentru prima dată numele lui, pe o carte, care-l recomanda ca librar în Bucureşti. Cartea se intitula ”Începutul obiceiului de a se întrebuinţa în zilele Sfintelor Paşti ouă roşii” şi fusese scrisă de Constantin, preotul Patriarhiei Ţarigradului. Tradusă din limba greacă în română de Alexandru Geanoglu Lesviodax, cartea a văzut lumina tiparului în tipografia Mitropoliei.
Până nu demult, era o nebunie să cumperi cărţi. Generaţiile mai vechi (40-50 de ani) aveau aproape o obsesie când încercau să-şi “construiască”, să-şi umple biblioteca cu volume achiziţionate deseori cu foarte multă dificultate.
Îşi mai imaginează cineva că “a avea o bibliotecă” reprezintă o avere? Se poate considera Are sens să mai cumpărăm astăzi cărţi, în condiţiile în care există atâtea în biblioteci? Are sens să dăm banii pe cărţi când aproape totul există gratis pe internet?