Sau cat de rar indraznim sa facem cunostinta cu o lume diferita de a noastra? Si cat de des refuzam sa ne cufundam cu adevarat intr-o dimensiune straina noua? Sau cata frica incape in noi atunci cand ocolim, discret cate o problema “delicata”? Si cat de elegant reusim sa ne convingem ca nu ne priveste si nu este problema noastra?

Si de ce nu reusim sa privim sincer, direct in ochi, un om care nu ne seamana, nu gandeste pe aceeasi lungime de unda si e catalogat instantaneu drept “dusman”? Si de unde spaima ca ne-ar putea fura ceva, cand avem si posedam atat de putin?

Dar cum s-ar putea recupera generozitatea parintilor nostri care adaposteau peste noapte, in casa, straini si le ofereau de mancare? Si cum au reusit ei sa–si refuze teama in fata Celuilalt? Si cum de aveau atat de multi prieteni si mai erau si fericiti pe deasupra? Noi de ce nu mai indraznim sa deschidem usa la fel? De unde atatea pericole? Cat de des prezentam scuze de genul “nu am“, “nu pot acum”? Cum sa contorizam si sa cronometram ca pe ziua de astazi am facut destul pentru x, y sau z?

Dar ati observat ce uluitoare frumusete ne-a fost dat sa traim duminica, pe cer, cand norii s-au colorat pe rand in alb, intunecat, vinetiu si cenusiu? Ati observat cum a nins, a rasarit soarele, a plouat, s-a racit aerul, a nins din nou, cu repezeala si graba, apoi s-a incalzit brusc plapuma peste oras, a tasnit un soare cald din spatele norilor grosi si toate acestea in doar cateva ore...?!?

Culmea!:), din 1805, tot pe 2 aprilie, sarbatorim ziua de nastere a lui Hans Christian Andersen, poetul si scriitorul danez care a tulburat generatii si generatii de copii cu basmele sale...

Nu in ultimul rand, intrebarea zilei, pentru cititorii nostri bistriteni la fel de binevoitori cu noi si astazi: cand va cuprinde rusinea...?