Sudiştii au obiceiul să folosească o sintagmă haioasă pentru „a face autostopul” – şi anume: „ia-mă nene!” – ceea ce lasă nenumărate portiţe spre vaste şi complexe interpretări ale unui fenomen social care pare să fi rămas constant, în ceea ce priveşte practicanţii lui. Şi asta în ciuda faptului că numărul autoturismelor „s-au înmulţit alarmant!”, „poluează” sau „transformă traficul într-un infern”... cum le place autorităţilor să se exprime...

Nu e atât de simplu să iei autostopul pe cât pare, fiindcă asta presupune alegerea cu grijă a şoferului, a „tovarăşului de drum”, a temelor de conversaţie abordate, a semnului utilizat pentru a-l convinge pe şofer să oprească şi să-ţi „ofere” maşina, a bacşişului pe care îl laşi pentru acest serviciu... Din celălalt punct de vedere, şi şoferul se supune anumitor riscuri... 

Când aţi făcut ultima oară autostopul? Să fie o alegere a mijlocului de transport care ţine de tinereţe, de vârstele la care nu conştientizăm „pericolul” sau ţine mai degrabă de zona noastră cu specific rural...? Vi s-a întâmplat să refuzaţi să opriţi maşina ca să luaţi un autostopist pe motiv că nu vă place mutra lui sau pe motiv că nu vă inspiră încredere? Aţi întâlnit şi autostopişti fericiţi? Ce anume vă convinge să-i luaţi în maşină? Ar fi vorba, oare, de un fenomen care trebuie eradicat – sau lăsat în plata Domnului...?