De cateva zile, oameni dragi, pe stalpii de telegraf de pe Valea Bargaului s-au intors berzele! Ceea ce reprezinta un semn clar ca primavara este definitiv instalata, ca mai avem un motiv in plus ca sa privim spre cer si ca am putea, la o adica, sa invatam ceva din felul lor calm si neutru de a privi lumea...
Poate ca si tarul Petru cel Mare o fi privit indelung berzele, intr-o la fel de senina zi de 27 martie 1703, cand s-a hotarat el sa fondeze orasul Sankt Petersburg, pe care il visa “o fereastra catre Europa” si care a devenit, pana in 1918, capitala a Imperiului Rus.
Desi, spre deosebire de Bistrita, orasul palatelor, “cel mai pragmatic oras din lume” (cum il descria Dostoievski) apare frecvent scriitorilor rusi ca un mecanism amenintator si inuman. Bistrita inca nu si-a castigat imaginea grotesca si de cosmar cu care este asociat Sankt Petersburg in ultimele poeme ale lui Puskin, in povestirile lui Gogol, in romanele lui Dostoievski, in poeziile lui Alexandr Blok si Osip Mandelstam si in romanul simbolist Petersburg de Andrei Belii (roman considerat de Vladimir Nabokov unul din cele patru mari romane ale secolului 20).
Muzeul Ermitaj, situat in inima orasului Sankt Petersburg, pe malul Nevei, este unul dintre cele mai importante muzee de arta din lume iar expunerea tablourilor, deosebit de apropiate unele de altele, datorata densitatii colectiilor, a primit numele de expunere peterburgheza.
Ca tot venit vorba de arta, pe 27 martie 1907, Constantin Brancusi a hotarat sa paraseasca definitiv atelierul sculptorului francez August Rodin, al carui ucenic era. Atunci a rostit Brancusi celebrele cuvinte: “Sub umbra unui stejar nu poate creste decat iarba” si, hotarand ca a sosit vremea sa-si lase in urma maestrul, a renuntat la modelajul traditional, lucrand direct in piatra. Opera lui a influentat profund conceptul modern de forma in sculptura, pictura si desen. “As vrea sa creez asa cum respir...” a mai spus Brancusi care urma sa intre in constiinta universala drept unul dintre cei mai mari creatori ai tuturor timpurilor, cu contributii covarsitoare la innoirea limbajului si viziunii plastice in sculptura contemporana.
Wilhelm Conrad Rontgen, profesorul universitatii Wurzburg, experimentand in laboratorul sau efectele descarcarilor sarcinilor electrice de mare intensitate, a descoperit, in 1895, din pura intamplare, emisia unor radiatii penetrante pe care le-a numit radiatii X. Prima radiografie din lume a fost facuta la scurt timp de catre Rontgen, surprinzand pe cliseele fotografice oasele si inelul unei maini a sotiei sale. In anul 1901 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Fizica drept “apreciere pentru serviciile extraordinare oferite prin descoperirea remarcabilelor raze X”. Nu ne ramane decat sa-i spunem La multi ani pentru ca s-a nascut si el intr-o asemenea zi de 27 martie 1845.
Ceva mai aproape de zilele noastre, mai precis pe 27 martie 1963, s-a nascut Quentin Tarantino: scenarist, producator, actor american si unul dintre regizorii care reusesc sa creeze o arta originala din ceea ce altii au dat la o parte, folosindu-se de tehnici, stiluri si actori din generatii mai vechi. Filme precum Reservoir Dogs, Pulp Fiction, Kill Bill Vol. 1, 2 i-au adus lui Tarantino premii la Oscar, Globul de Aur, BAFTA si Palme d'Or. Cu sau fara berze, actorii isi sarbatoresc astazi Ziua Mondiala a Teatrului, dar noi revenim, mai bine, la intrebarea zilei, pentru cititorii nostri bistriteni la fel de destepti si binevoitori cu noi si astazi: exista in viata voastra un maestru? V-ati despartit de el asemeni lui Brancusi sau dimpotriva...?