Bună dimineaţa, oameni dragi..:) Prin 2009, într-o asemenea frumoasă (şi răcoroasă:) zi de 26 iunie, veneţiana Giorgia Boscolo devenea prima femeie gondolier din lume. Ea reuşea să răzbată într-o meserie în care vreme de peste 900 de ani au dominat bărbaţii! O meserie la fel de „proaspătă”, pe meleagurile noastre, e şi cea de bonă...
De puţină vreme încoace, se practică şi la noi angajarea unor bone care să-i înlocuiască pe părinţi în orele în care ei muncesc cu drag şi spor pentru viitorul şi bunăstarea odraslelor.
Se pune problema bonelor mai ales atunci când vine vacanţa, când salvatoarele şcoli de tip „step by step” îşi trag obloanele iar grădiniţele intră şi ele în vacanţă şi, mai ales, în cazul acelor părinţi care nu mai au „bunici la ţară” pentru a-şi plasa copiii într-un sătuc uitat de lume, fără grija agitaţiei sau a pericolelor de oraş.
Este la modă, în ultimii ani, să angajăm bone – uneori femei pensionare, alteori tinere drăguţe şi cu adevărat specializate în această meserie – toate cu referinţe serioase, cu experienţă în îngrijirea copiilor şi, dacă se poate, pe bani cât mai puţini.
Bistriţa a fost ferită, până acum, de cazuri strigătoare la cer cu îngrijitoare care strigă la copii, îi pocnesc sau îi împing de colo-colo... Dar aţi avea încredere să vă lăsaţi copiii pe mâna unei bone? Ce fel de bonă ar trebui să fie aceea? Sau preferaţi poate o vecină, o prietenă, o rudă mai apropiată pentru această sarcină delicată?
Aţi avut experienţe fericite, surprinzătoare sau neplăcute legate de acest subiect? Vi s-a întâmplat oare ca odraslele să se ataşeze mai mult de bone sau de îngrijitoare şi să vă înlocuiască tiptil din funcţia de mamă...? Care credeţi că ar fi suma corectă, care i s-ar cuveni unei bone pentru faptul că vă îngrijeşte copilul?