S-a inaugurat ieri seară, în sfârşit, sala de spectacole „Valeria Peter Predescu”, amenajată în fostul cinema Dacia, actualmente centru cultural. Arată impecabil, are o sonorizare excelentă, scaunele sunt cu adevărat comode, iar impresia generală este că trebuie să păşeşti ca într-un veritabil şi foarte elegant spaţiu destinat unor evenimente de gală.

Ceea ce s-a şi întâmplat - căci toţi soliştii, dansatorii, interpreţii şi instrumentiştii au fost cu adevărat extraordinari.

Atâta doar că – bistriţenii au căzut pradă unui străvechi instinct – şi s-au prezentat la spectacol (unii dintre ei, desigur, nu toţi) ca la film.

Ferită de luminile indiscrete ale reflectoarelor, o mămică şi-a instalat cele două fete cucuiete în ultimele rânduri şi acolo s-au foit, şi s-au tot foit, până când au realizat că le lipseşte ceva. Mama s-a ridicat iluminată de pe scaun, îi venise o idee - deşi spectacolul începuse deja de mai bine de o jumătate de oră. A dat să iasă, când una dintre fetiţe – hop şi ea că vrea sa vină cu mama. Bunica a intervenit salvatoare, a luat-o în braţe şi a început s-o bâţâie pe scaun, în ritmul muzicii interpretate pe scenă, în timp ce mama s-a furişat discret afară şi s-a întors însoţită de două pungi uriaşe de chipsuri. Pe care le-au desfăcut – evident, NU în şoaptă – şi din care au început să crănţăne delicios.

S-a întâmplat una ca asta, deşi spectatorilor li s-a atras atenţia că se filmează şi că totul urmează să fie transmis pe TVR3 şi că cei care n-au mai găsit locuri decât sus, la balcon – pot să coboare, să umple locurile goale ale celor de jos, cu invitaţii, („care nu au mai reuşit să vină din motive binecuvântate, desigur”), pentru că nu dă bine la TV să se vadă locuri goale în sală.

Organizatorii au uitat să-i anunţe pe spectatori să-şi închidă naibii mobilele căci se află într-o sală de spectacol, aşa că vreo două-trei mobile au sunat totuşi taman în timpul discursurilor de început...

„Bine că nu-s seminţe...!” a mormăit un bistriţean de alături, enervat că zgomotul pungilor de chipsuri îi disturbă audiţia. Dar nimeni nu l-a băgat în seamă. Sus, la balcon, altcineva îşi cumpărase o cutie de popcorn iar cu două rânduri mai jos două domnişoare butonau concentrate la mobil, în timp ce un tehnician din staff-ul de la TVR 3 adormise pur şi simplu pe scaun... (Am presupus că ar fi vorba despre aşa ceva, pentru că numai cameramanii sunt mereu obosiţi în asemenea ocazii înălţătoare, de altfel).

În fine, una peste alta, spectacolul a fost cu adevărat extraordinar. Sala – deşi pare construită ca una de cinema şi aminteşte de sala cu lojă din fostul "23 August" – arată impresionant.

Unii şi-au amintit, între altele, că doamnele care îngrijeau pe vremuri cinematograful Dacia, măturau din sală, la sfârşitul câte unui film – kilograme întregi de coji de seminţe...

Să sperăm că nu va fi cazul şi de data asta... Nu în faţa unui spectacol cu ansamblul profesionist „Dor Transilvan"...!