Bună dimineaţa, oameni dragi...:) Un parc pustiu al unei staţiuni amorţite s-a animat brusc, în ultimele trei zile, la Sângeorz Băi. „Am proiectat un Boeing, a ieşit un deltaplan” ne-a mărturisit Roland Szekely, principalul organizator al RoLAND Jazz Festival. „Pentru unii, jazzul a fost un şoc cultural, pentru alţii – o rutină...”
Ieri s-a încheiat la Sângeorz Băi prima ediţie a RoLAND Jazz Festival, organizat de Roland Szekely în parteneriat cu Primăria din Sângeorz Băi şi Centrul Judeţean pentru Cultură din Bistriţa-Năsăud. „Jazz against the machine” a fost motto-ul care a guvernat primele concerte ale evenimentului la care au asistat sute de turişti, localnici sau împătimiţi ai jazzului veniţi de departe. Inclusiv primarul Roland Venig a dat o raită prin parc, pe la orele prânzului, înainte de începerea concertelor.
N-a fost vorba doar de muzică, ci şi de cărţi: sâmbătă seara, în parcul staţiunii Sângeorz Băi, înainte de a începe concertele, a avut loc lansarea cărţii „Mic dejun cu Mick Jagger”, în prezenţa traducătorului, a lui George Vasile Dâncu şi a domnişoarei care a pozat pentru coperta volumului.
Pe când se afla în Franţa, într-o noapte albă, Roland Szekely a ascultat la un post de radio un fragment recitat din romanul „Mic dejun cu Mick Jagger” care i-a plăcut atât de mult încât dimineaţă, pe nedormite, a şi contactat-o pe autoare, informând-o că şi-ar dori să traducă această carte în limba română. „Autoarea a fost încântată de idee, George Vasile Dâncu, directorul editurii Eikon nici n-a stat pe gânduri şi a publicat cartea imediat iar acum o lansăm în premieră, la Festivalul de Jazz din Sângeorz” a povestit Roland Szekely.
„Este o carte specială care se adresează tinerilor îndrăgostiţi de de un idol muzician. Majoritatea trecem prin fenomenul acesta de idolatrizare, în tinereţe, toţi avem câte un idol la care ne raportăm tinereţile... Sper să reuşim să lansăm această carte şi la Bistriţa, la Cluj-Napoca şi la Bucureşti, pentru că merită...” a povestit directorul editurii Eikon, pentru Bistriţeanul.ro.
Cât despre festivalul de jazz... ei bine, ca orice primă ediţie, s-a „bucurat” de unele încurcături cu trupele invitate, concertele nu au început chiar la fix ci au întârziat cu probele de sunet, şi, din raţiuni financiare – la Sângeorz Băi n-au reuşit să ajungă toţi muzicienii trecuţi pe afiş.
Au existat oameni în public sosiţi de la Făgăraş special pentru acest festival, au existat grupuri de prieteni sosite din Bistriţa pentru a asista la concerte, au existat fani care au venit de la aproape 60 de kilometri pentru a o urmări live pe Luiza Zan iar trupa care a concertat vineri seara - White Blues - a făcut senzaţie printre spectatori.
Credeţi că merită Sângeorzul un festival de jazz? Ar avea şanse să devină un fenomen similar celui de la Gărâna? Dar Bistriţa ar merita un asemenea eveniment? Pe cine aţi vrea să ascultaţi într-un festival de jazz esfăşurat la Bistriţa? Care ar fi cea mai potrivită locaţie pentru un asemenea eveniment...?