Au apus de mult vremurile în care tinerii absolvenţi se înghesuiau să susţină examenul de titularizare. Dacă în anii trecuţi numărul acestora depăşea cu mult numărul posturilor vacante, anul acesta, lucrurile s-au schimbat niţel: pentru circa 800 de catedre vacante pe perioadă nedeterminată sau determinată se "bat" cam tot atâţia candidaţi.

Pe de altă parte, şcolile se închid pe capete în judeţul nostru, din lipsa unui număr suficient de elevi care să le anime şi să le întreţină sufleteşte. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a recunoscut că este vorba de 17 unităţi de învăţământ din Bistriţa-Năsăud care vor fi închise, pentru că aşa au hotărât autorităţile locale. Pentru că unităţile respective nu mai au sens fără elevi şi pentru că nu mai rentează să întreţii o clădire pustie.

Atunci când nu fug de acasă de teama unor meditaţii, copiii se răzbună pe şcoală, o vandalizează şi o distrug.

Ce sens mai are, în asemenea condiţii, să-ţi doreşti să fii profesor? Ce resorturi interioare să pui în mişcare pentru a fi motivat să alegi o meserie din care nu te mai alegi nici cu respect, nici nu bani suficienţi unui trai decent, nici cu satisfacţii de ordin sufletesc...? Pentru cine? De ce? Şi mai ales până când...?