1. Petardele și pocnitorile care au brăzdat în Ajun – sporadic, ce-i drept – cerul Bistriței... Doar artificiile ne lipsesc și încă un caracter hotărât care să decidă că Anul Nou merită comasat cu Crăciunul, pentru că manifestările celor două sărbători încep să semene tot mai mult.

2. Cozile kilometrice care se formează în marile magazine, la casele de marcat, în fiecare Ajun de Crăciun și de Anul Nou, când toți devin în câteva minute agresivi, nervoși, panicați până când casierițele încearcă argumentul suprem: Hai, dom'le, nu mai zbiera așa, că e Crăciunul! După care se întorc cu spatele și încep să răcnească la fata din stânga.

3. Gospodinele isterice care nu mai au timp să se joace cu copiii, tot agitându-se ca un pepsi prin bucătăria inuman de mică pentru elanul lor culinar, tot încercând să fie gata cu toate mâncărurile înainte de miezul nopții. După care cad late și dorm trei zile, se trezesc, vine Anul Nou peste ele, așa c-o iau de la capăt.

4. Non-stop-urile de cartier care n-au niciun Dumnezeu și țin ușa magazinului deschisă la infinit, fără pauză, fără opreliști, fără tihnă și odihnă, de dragul unor bani în plus. Probabil inutili.

5. Eternele sfaturi ale nutriționiștilor care ne avertizează că excesele alimentare și vinul ghiurghiuliu dăunează grav sănătății, cu toate că nimeni nu-i bagă în seamă, nimănui nu-i pasă de excese – atâta timp cât oricum recuperăm apoi la Schreiner sau Ema...

Și acesta ar fi doar începutul...