Se discută aprins zilele acestea despre dublarea numărului de ore de sport în clasele primare. Premierul Victor Ponta a susţinut această iniţiativă printr-o declaraţie emoţionantă, la un post tv sportiv: „Am fost mai fericit când câştigam un meci de baschet decât atunci când am fost numit prim-ministru”.

S-a şi văzut, de altfel, până acum, că premierul nici măcar nu şi-a dorit această funcţie, ci a fost împins de la spate şi convins cu mare greutate de liderii USL să accepte ingrata postură de prim ministru, în loc să joace baschet în vreo sală de sport fistichie... În fine, important este să reţinem mesajul subliminal că sportul este foarte important pentru copii, măcar în primele clase.

Căci după aceea, urmează oricum o competiţie acerbă între ei, între profesori, între părinţi care deviază cu totul interesul pentru mişcare şi sport. Iar după ce-şi finalizează studiile, copiii vor fi absorbiţi oricum în societatea sedentară şi obsedată de câştig, performanţe şi obiective îndeplinite şi vor uita cu desăvârşire cele patru ore de sport.

Copiii aleargă oricum, şi dacă-i ţii în casă tot se zbenguie suficient cât pentru zece ore de sport – crede Maria Bistriţescu. Sportul ar trebui reintrodus în mintea celor mari. Să-i vedem pe angajatori şi patroni că sunt de acord cu 30 de minute de sport, relaxare sau mişcare în programul angajaţilor, să-i vedem că le plătesc mici vacanţe la munte, lecţii de înot sau programe recreative... Asta ar fi o revoluţie, îşi spune Maria care nu face alt sport decât întinsul picioarelor pe sub birou, în momente de mare amorţeală...

Bună dimineaţa, oameni dragi...:)