…pentru o vreme care a părut unora interminabilă – tinerii şi-au umplut sticlele cu apă şi au împrăştiat-o molipsitor peste haine, s-au stropit şi s-au răcorit totodată, s-au hârjonit până când şi-au udat leoarcă tricourile şi pantalonii, şi-au turnat fără jenă apa şi-n cap spre stupefacţia şi uimirea nedisimulată a unor trecători, spre admiraţia celor mici care ar fi tânjit şi ei după aşa ceva, spre groaza şi lipsa de compasiune a unor bunici care i-au privit îndelung încruntate şi înţepenite pe bănci, tot încercând să priceapă sensul exact al distracţiei.

Nu au reuşit, aşa că se pare că şi-au mormăit în sine diverse explicaţii pe lângă subiect până când revelaţia a venit cu totul întâmplător, chiar din sufletul unui protagonist la “bătaia” cu apă care a afirmat suficient de limpede şi cristalin ceva de genul “iac-aşa, o bălăceală adevărată face cât o baie la un ştrand cu fiţe…” – după care s-au trântit cu toţii pe o bancă, aşteptând să se usuce şi hainele sub soarele fierbinte…

Numai că bunicile au ratat şi revelaţia, precum sensul distracţiei, s-au ridicat şi au intrat în cel mai apropiat super-market pentru o partidă de shopping…