Mesajul se lăţeşte “usturător” pe unul dintre zidurile pasajelor bistriţene aflate în plină şi nesfârşită reabilitare – şi pare, la prima vedere, suficient de dur încât să-l pună pe gânduri pe cel căruia indirect i se adresează: un medic psihiatru (foarte probabil din Bistriţa sau din împrejurimi) care s-ar putea simţi din start descurajat.

“Este ultimul ceas în care poţi să-ţi dai seama, că NU Psihiatrul, ci DRAGOSTEA învinge TEAMA”

Puţin probabil ca mesajul să aibă legătura cu săgeata spre croitorie de deasupra sa, iar la o privire mai atentă, cititorul urban s-ar putea prinde că, în fond, are de-a face cu vorbe încurajatoare (dacă nu cumva anarhiste de-a dreptul) care îl îndeamnă să lase naibii medicamentele şi tratamentul de specialitate şi să facă cumva să găsească dragostea pentru a-şi învinge frica.

Se simte, totodată, ameninţarea vag apocaliptică a situaţiei, căci autorul vorbeşte de un “ultim ceas” – deşi se poate spune că în Bistriţa, la cum stau lucrurile în acest moment, ultimul ceas a fost demult pierdut, ratat sau rătăcit în meandrele concretului sau ale politicului. Sau că, dimpotrivă, nici teama şi nici dragostea nu mai sunt ce-au fost odată...