Maria Bistriţescu (secretară la o firmă de calculatoare din oraş) nu are timp să citească Dilema Veche. Dar dacă ar avea – ar desoperi un interviu senzaţional despre cafeneaua de vizavi de Muzeul Judeţean, despre tinerii scriitori care trăiesc la Bistriţa, despre scrisul care necesită o foarte bună condiţie fizică, disciplină tehnico-tactică, strategie clară de marketing, titluri sloan, public-ţintă, analiza concurenţei – şi nu în ultimul rând, despre un fost fotbalist, potenţial filozof, actual profesor de educaţie antreprenorială, soţ şi tată a doi copii, poet listat – adică Dan Coman...

“...Scrisul este strîns legat de condiţia fizică. De disciplina tehnico-tactică... E nevoie de o strategie clară de marketing: publicul-ţintă, analiza concurenţei, a trendului, titluri-slogan. Numai aşa poţi să ajungi un poet listat. Şi numai ca poet listat îţi poţi permite timp excedentar pentru cărţile tale, pentru citit şi lenevit. De aici se poate înţelege şi că, scriind, ai putea duce o viaţă normală...”

“Am mare nevoie de cafea. De foi albe, A4, pix cu gel negru, LM roşu. De întîlniri repetate cu Marin Mălaicu-Hondrari, Ana Dragu, John Florin Partene în Class Café. M-ar impulsiona şi nişte bomboane Solano, cu unt şi cacao. Uneori mi-ar prinde bine şi cîte un deadline. Apoi trebuie să nu fie vară. Să nu fie bolnavi copiii, să ştiu că ea mă aşteaptă pînă spre ziuă. Alteori e suficient să citesc un poem bun. Mai e nevoie de curaj, de intransigenţă şi de răbdare...”

“Lucrez acum la o carte pentru copii, mă încîntă ideea. Îmi face o mare plăcere să scriu cartea asta, mereu cu gîndul la cei doi, ai mei. Scriu pentru că mă încîntă gestul. Întotdeauna a fost aşa. Şi scriu cu gîndul la cîţiva oameni, Marin şi John, Ana şi Mara şi Crina şi Alex, la ce-or să zică ei cînd vor citi. Asta e toată strategia mea în ceea ce priveşte literatura. Aşa mă orientez zi de zi, în funcţie de asta se-ntîmplă celelalte lucruri din viaţa mea... După trei cărţi de poeme, am scris un jurnal (Irezistibil), o (pseudo)monografie (Parohia) şi mi s-au făcut, în 2012, trei antologii (una, ghinga, publicată-n Germania la capătul lui octombrie, în traducerea lui Georg Aescht; o broşurică simpatică apărută în vară, Zacatek, în Slovenia lui Ales Mustar, şi Erg, la Charmides-ul lui Gavril Ţărmure, odată cu iarna).”

“Un roman interesant”, “o carte de care vom mai auzi”, “una dintre cele mai proaspete” sau, mai nou, “o carte frumoasă”... Ce-s astea decât moduri de a nu-ţi asuma, în definitiv, mai nimic? Şcoala de filologie, care ne-nvaţă să nu fim radicali, mai bine evazivi, că nu se ştie niciodată... Şi nu se ştie niciodată, e drept, dar tocmai de-aia merită să fim radicali! De-aia există superlativul absolut, ca să fie spus răspicat....”

Un interviu incendiar:

http://dilemaveche.ro/sectiune/dilemateca/articol/scrisul-e-dinamita-pura-simturi

Ca să începeţi o duminică minunată aşa cum se cuvine. Bună dimineaţa, oameni dragi...:)