Oare cât de des visează ciutele că braconierii bistriţeni au fost din nou sfâşiaţi de gloanţe, ciuruiţi pe la spate şi lăsaţi de izbelişte să se târască spre moarte, în dureri cumplite şi agonie...? Cum ar putea să tresară ele îngrozite de un masacru care nu se mai sfârşeşte, care nu are drept scop decât satisfacerea unei pasiuni idioate...?
Ziua de ieri a fost umbrită de o descoperire macabră: o ciută, cu un pui în burtă, împuşcată pe câmp, la o distanţă de 150 de metri de drumul principal, în Telciu.
Cel mai probabil a fost vorba despre braconieri – indivizi pihopaţi, care – în anumite ipostaze şi contexte, probabil ar fi în stare să împuşte oameni pe stradă – indivizi cărora le lipseşte cu siguranţă o doagă din cap şi o brumă de compasiune din suflet... Braconierii pe care ciutele şi cerbii, urşii şi vulpile îi visează deseori împuşcaţi, cu glonţul putrezind în ei, târându-se în chinuri groaznice, cu un pui înăuntrul lor, muribund şi el, transpirând şi socotind secundele de durere care nu se mai sfârşeşte...