Tatăl copilului se arăta surprins de faptul că odrasla a luat doar „Bine” în loc de „Foarte bine” pentru că, motiva el, la religie măcar, calificativele ar trebui puse pe alte considerente, nu ca la celelalte materii... Se aștepta ca la religie să învețe rugăciuni, norme de comportament, respectul pentru părinți și nu „povești învechite din Vechiul Testament”...

În fine, omul era mulțumit că din septembrie religia nu va mai fi obligatorie în școală și se întreba dacă să-și retragă sau nu copilul de la ora de religie... „Pentru că un Tatăl nostru știe și maică-sa să-l învețe, dă-o-ncolo...”

Preotul Bogdan Ivanov, comenta, pe de altă parte, pe radiocluj.ro că „cel puţin în ultimul an, religia a încetat să mai fie o simplă disciplină şcolară, ea devenind subiectul criticilor tot mai vocale ale unor aşa zişi reprezentanţi ai societăţii civile privitoare la libertăţile pe care ea le limitează...”

Preotul observa și că în societatea românească a ultimelor luni, se simte „o formă incipientă de anticlericalism care, sub semnul refuzului orei de religie, respinge Biserica de care în mod direct religia este legată. De aceea trebuie spus din capul locului că religia nu este un bun al Bisericii sau o achiziţie a istoriei, ci ea este un dat existenţial al oricărei fiinţe umane şi izvorul oricărei morale autentice şi a formării unei societăţi pe baze etice. Ori o societate se formează prin şcoală, care în primul rând învaţă, mai apoi educă şi oferă valori şi modele de viaţă ce sunt în racordate la tipul de civilizaţie pe care îl avem, la istoria care ne plasează într-un anumit orizont de timp şi spaţiu, dar mai ales la spiritualitatea care ne oferă continuitate şi un loc în marea familie a popoarelor Europei...

De aceea, apare cu totul de neînţeles graba unor instituţii ale statului de a da curs unor cereri ale unor neprieteni ai orei de religie, care, în numele unei libertăţi de conştiinţă prost înţelese şi a unei promovări a toleranţei şi a drepturilor fiinţei umane – cer tot mai insistent eliminarea predării religiei din şcolile publice, acuzând „încălcarea sistematică a dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie a copiilor”.

A-ţi asuma propria spiritualitate nu este doar o formă de respect pentru trecutul care te modelează, ci, în primul rând, o garanţie că vei ştii să trăieşti în bună vecinătate cu cel de altă religie, că vei fi îngăduitor cu cel care nu e ca tine și că nu îl vei dispreţui pe cel ce nu îţi împărtăşeşte crezul...

Toate acestea sunt valori fundamentale ale oricărei societăţi etice şi, pe care, în mod natural le învaţă religia... Fără aceste valori, lumea noastră nu doar că este ameninţată să nu aibă un suflet şi astfel să îşi rateze viitorul, dar riscă tot mai mult să îşi piardă respectul în faţa celor care vin din lumi unde religia este încă un reper valid.

Ce anume vor face părinții din Bistrița, cum vor aborda ora de religie, cât sunt de atrași copiii de ora de religie sau ce se va întâmpla cu profesorii de religie din noul an școlar – rămâne de văzut... Noi să fim sănătoși și să vedem, în continuare, dincolo de aparențe...

Foto: cuvântul-ortodox.ro