Bună dimineaţa, oameni dragi... Există vreo categorie mai urgisită decât cea a oamenilor graşi? Mereu puşi la dietă, mereu bătuţi la cap de cei din jur în legătură cu greutatea lor prea mare, priviţi uneori cu ironie ascunsă sau făţişă, alteori cu un soi de compasiune sau milă, oamenii graşi sunt rareori înţeleşi pe deplin în lupta lor lăuntrică...
Câte dintre adolescente n-au traversat în liceu perioada critică a obsesiei „sunt cam grasă!” Câte n-au suferit şi suferă încă drame şi traume psihice din această cauză? Câte nu şi-au propus să slăbească şi să scape de ridicol?
O fi adevărat că este vorba despre o boală a hormonilor? Sau dimpotrivă, oamenii supraponderali dau dovadă de o lipsă de voinţă şi caracter atunci când nu reuşesc să se abţină şi se îndoapă cu dulciuri, deşi ştiu că nu e voie...?
Vi se pare c-ar fi adevărată sintagma „oamenii grăsuţi sunt mai veseli şi mai buni la suflet”? Să fie, oare, cei mai slabi – înclinaţi mai mult spre răutăţi şi meschinării de tot felul?
Aţi ieşi la o întâlnire cu o femeie mai grăsuţă? Aţi îndrăzni să vă plimbaţi la braţ, pe pietonal, în văzul tuturor cu un bărbat supraponderal?
Poate astăzi, pe pietonal, după ora 13, să aflăm mai multe răspunsuri de la sociologul Mirela Parker care va reprezenta Direcţia de Sănătate Publică şi va încerca să-i facă pe oameni conştienţi de riscurile obezităţii...