Colegii lui Andrei Kovari sunt convinşi că Andrei va ajunge undeva foarte sus în viaţă – “poate director sau şef pe undeva”, dar deocamdată sunt fericiţi că îi ajută de fiecare dată, că este foarte de treabă, şi că “la teste sau la teze ne mai suflă şi nouă...”

“E liniştit, mai vine şi la sală cu mine... Cred că va fi un mare om de ştiinţă, un fel de Iron Man poate...” spune colegul său, Iacob Hiticaş. 

Profesoara Elisabeta Stanciu îl cunoaşte pe Andrei din clasele mici, şi admite că a fost întotdeauna un elev foarte silitor, care munceşte foarte mult, participă la concursuri, şi câştigă de fiecare dată locuri fruntaşe... “Ar trebui ajutaţi cum se cuvine, nu întâlnim toată ziua asemenea talente. Ar trebui să ne interesăm şi dacă-şi poate împlini visele, dacă are cu ce să-şi construiască roboţii... Poate uneori are probleme cu finanţarea proiectelor şi nu reuşeşte să le facă pe toate... Ar fi un câştig reciproc, şi pentru el şi pentru societate... Eu cunosc cel puţin o situaţie în care a vrut să construiască un robot şi a fost nevovit să muncească altceva ca să-şi cumpere toate piesele...” afirmă profesoara Elisabeta Stanciu.

Ce fel de roboţi construieşte Andrei Kovari?

Despre roboţii construiţi, Andrei povesteşte că au senzori care detectează dacă e lumină sau întuneric, pot porni un sistem cu infraroşu, văd şi noaptea şi se bucură de multe aplicaţii... “De exemplu o firmă din străinătate a făcut pentru România un robot care detectează şi inspectează în Pasul Tihuţa turbinele eoliene. S-au dat o mulţime de bani pentru el, deşi aveam şi noi tehnologia necesară... Şi robotul meu poate face cam acelaşi lucru, poate transmite în timp real defecţiuni sau nereguli pe orice vreme...”

Din ce anume reuşeşte să-şi construiască uluitoarele maşinării...? "Motoraşele sunt şurubelniţe electrice, bateria este mai greoaie, componente de calculatoare şi chestii reciclate, de regulă second hand... Doar camera video şi modulul radio sunt noi, nu puteau fi făcute de mine..." explică Andrei Kovari. 

Din păcate, deseori, din lipsă de fonduri, atunci când îi vine câte o idee nouă – Andrei trebuie să renunţe la proiectele mai vechi, la roboţeii construiţi anterior, pentru a recombina piesele acestora într-un nou proiect...

“Pentru şcoala noastră Andrei înseamnă foarte mult, este un băiat modest deşi nu ar avea motive, pentru că este medaliat la diverse concursuri, este un exemplu pentru toţi ceilalţi elevi care învaţă aici informatică. Părinţii lui spun că îşi dedică prea mult timp pregătirii, însă ştim cu toţii că nu se poate performanţă fără muncă foarte multă...” afirmă Cristian Nicula, directorul şcolii în care învaţă Andrei, adăugând că speră ca Andrei să-şi găsească calea şi să studieze la o universitate de prestigiu.

Cum a început această pasiune pentru electronică?

“Aveam o orgă electrică când eram mic, s-a stricat la un moment dat şi, deprimat din această cauză, am încercat s-o desfac, să ăd cum funcţionează şi s-o repar. Aşa am ajuns la Clubul Elevilor unde am avut acces la primele noţiuni de electronică şi apoi am trecut la nivelul următor, la Robotică, după care am devenit autodidact şi am început să-mi creez singur tot felul de roboţi ca să particip la concursuri cu ei…” povesteşte Andrei Kovari.

Până acum a reuşit să construiască 5 sau 6 roboţi, care ar putea fi folosiţi în situaţii de urgenţă: roboţi utilitari pentru terenuri calamitate, cutremure sau alte calamităţi, care ar putea ajunge la victime, le pot recunoaşte, au o grămadă de senzori, pot ajuta sau uşura munca celor care salvează victimele şi pot fi autonomi sau coordonaţi prin unde radio.

Competiţiile...

Tânărul din Beclean a participat cu roboţii săi la o mulţime de concursuri, cel mai recent fiind la Cluj, la o expoziţie de cod, unde s-a prezentat cu un coleg. Au construit un roboţel pe care l-a prezentat în engleză, fiind mulţi invitaţi străini şi  specialişti din Olanda şi New York. Cu acest roboţel au câştigat marele premiu, Andrei fiind singurul elev participant între studenţii înscrişi în competiţie.

Urmează un concurs internaţional la Viena, Robot Challenge, în perioada 30-31 martie, la care Andrei va participa împreună cu un student din Târgovişte, Robert Coţofană, care se va ocupa de partea de programare, informatică – în timp ce lui Andrei i-a revenit partea de electronică a proiectului.

Nu este pentru prima oară când colaborează: au mai participat împreună la un concurs din Bucureşti, urmând ca la Viena să participe cu un robot care va urmări un circuit (un robot de viteză şi performanţă), un robot Sumo, luptător, şi un robot la categoria Open, probabil un umanoid.

Planuri de viitor...?

Pentru viitor Andrei Kovari îşi doreşte doar un loc de muncă unde să poată face ceea ce-i place. "Considerentele materiale mă interesează doar atât cât să-mi permită să mă dezvolt şi să contruiesc în continuare roboţi..." afirmă Andrei.

Părinţii lui se declară foarte mândri şi povestesc că de mic copil era pasionat de invenţii, construia mici rachete sau desfăcea maşinuţele şi le asambla la loc. „Este cam greu din punct de vedere financiar... Andrei face comenzi de piese prin China, prin America, prin Irlanda. Ne tot trezim cu câte un curier acasă pe care trebuie să-l plătim... Vine şi ne spune că unii au fonduri de mii de lei pentru proiecte, că el ar putea să facă totul mult mai ieftin. N-o ducem tocmai prost, dar uneori sunt multe de plătit..." mai spune tatăl lui Andrei care s-a interesat în legătură cu locurile unde ar putea studia pe viitor fiul său, deşi admite că îi este foarte greu să suporte cheltuielile unui an de studiu într-o ţară străină.