Fie că plouă sau ninge, custozii asociaţiei “Ruralis” se deplasează regulat în cele şase arii protejate: “Activităţile constante pe care le desfăşurăm, ne permit să monitorizăm, să cercetăm şi chiar să intervenim pozitiv atunci când este nevoie” povesteşte Cristian Ţetcu, preşedintele asociaţiei.

Dezamăgiri şi satisfacţii?

Custozii de la “Ruralis” admit că, de fiecare dată când se confruntă cu acte de vandalism în ariile protejate, când constată că unii dintre concetăţenii noştri tratează aceste zone ca pe nişte lăzi de gunoi, când observă că şi din aceste colţuri de rai se fură – îi invadează “gustul amar al dezamăgirii”...

Dezamăgirile sunt estompate, însă, de satisfacţii: “Cea mai mare satisfacţie o ai în momentul în care înfloreşte Armeria Maritima Wild în situl La Sărătura de la Blăjenii de jos. Sau în momentul în care şuiră vântul prin Pădurea de larice de la Posmuş. Sau atunci când păşunea montană de la Piatra Fântânele devine galbenă din cauza numărului impresionant de bulbuci de munte, atunci când Vulcanii noroioşi La Gloduri de la Monor îşi spun în continuare povestea din adâncul pământului, atunci când Masivul de sare de la Sărăţel stă de vorbă cu Râpa cu păpuşi de la Domneşti. Atunci ai cea mai mare satisfacţie, atunci când îţi dai seama că ele mai există...” povesteşte preşedintele asociaţiei-custode.

Ce poate fi mai spectaculos pentru turişti?

Toate cele şase arii protejate sunt spectaculoase şi unice în felul lor, afirmă Cristian Ţetcu. “Recomandarea noastră însă pentru bistriţeni şi pentru toţi ceilalţi iubitori de natură este să încerce să perceapă acest spectacol sublim cu mai multă responsabilitate şi mai mult respect... Tot ceea ce facem azi lăsăm moştenire! Să nu ne facem iluzii că ele vor fi acolo şi ne vor aştepta generaţii şi generaţii, dacă nu vom avea bunul simţ să lăsăm moştenirea care se cuvine!” avertizează Critian Ţetcu.

Există, evident, şi unele dificultăţi în implementarea regulamentelor de funcţionare şi a planurilor de management pe care asociaţia le-a propus pentru aceste zone protejate, deoarece este vorba de o activitate la început de drum. “Principala problemă cu care ne confruntăm nu este legată însă de resursele umane sau financiare (deşi nici la acest capitol administratorii nu stau bine), ci mai degrabă de lipsa de răspundere şi conştientizare a localnicilor şi a turiştilor care vizitează aceste arii protejate. Surprinzător, chiar dacă desfăşurăm campanii în acest sens am ajuns la concluzia că pentru localnici raportul cu aceste zone este unul rezumat la exploatarea resurselor iar pentru o parte dintre turişti o modalitate de a refula, de a da curs unor acte de vandalism necugetate şi nejustificate, explicate prin eternul românesc “nu am ştiut!” conchide Cristian Ţetcu.