Invatat de mentorul sau politic sa atace auditoriul la coarda sensibila, candidatul Botis se prezenta in fata tuturor bisericilor, asteptand pensionarii sa le explice cum va aduce PD-L bunastare si respect celor ce au muncit o viata intreaga pentru a avea macar o pensie decenta.

Nu au trecut decat doi ani de atunci, iar pe acelasi personaj, ajuns deputat intre timp, ba mai mult si ministru, l-am vazut cum s-a zbatut marti sa impiedice adoptarea principiului ca punctul de pensie sa reprezinte minim 45 % din salariul mediu brut, in cadrul dezbaterilor pe marginea Legii unitare a pensiilor, din Comisia de Munca a Parlamentului.

Pentru cei care ii cunosc cameleonismul si oportunismul nu reprezinta o surpriza, insa domnul Ioan Nelu Botis ar trebui sa nu mai considere ca una poate spune la Bistrita si alta sa fumeze in noua demnitate din capitala.

Acasa, in intalnirile cu electoratul pe care a avut grija sa le mediatizeze intensiv, fiind si asta o doza de narcisism politic, Nelu Botis nu pomenea de deficite, criza, ci doar de proiecte, programe si promisiuni menite sa nu umileasca pensionarul roman.

In fata deputatilor Botis nu a mai plans de soarta pensionarilor care astazi, datorita partidului pe care il reprezinta au ajuns la limita de jos a existentei, ci a plans de soarta deficitului bugetar, s-a incovoiat sub povara functiei sale si a intrat in rutina guvernamentala: taiem tot, banii trebuie pastrati pentru camarila portocalie, Udrea, Blaga, Olteanu.

Noi, social-democratii ne asumam termenul de ticalos atribuit de presedintele Traian Basescu pentru ca am votat marirea pensiilor, dar, in aceste conditii, domnul Botis, cu imensul deficit de constinta dovedit, cum ar trebui sa se numeasca atunci cand se impotriveste unei vieti cat de cat decente pentru pensionarii Romaniei?

Biroul de presa PSD BN