Povestirea care oferă şi titlul antologiei semnate de Virgil Raţiu – Profetul de la Duba – se referă la unul dintre sătenii de pe Valea Bârgăului care a „comis” câteva profeţii magistral descrise în antologia de proză scurtă contemporană lansată ieri seară şi la Bistriţa. Dacă doriţi să aflaţi ce anume a profeţit Badea Grăbiş, nu aveţi decât să cumpăraţi volumul existent în Librăriile Aletheia – un volum considerat o capodoperă a genului.

„Liber, spontan, inedit, Virgil Raţiu nu se grăbeşte şi, pe parcursul a zeci de ani, ne-a familiarizat cu personajul Alfons şi cu alte personaje care ar putea figura fără probleme în emisiunea „Garantat 100%”. Sunt personaje stranii, ireale, care au toate câte o mică scrânteală sau au darul de a vorbi în dodii...” a mai spus George Ţâra, prezentând povestirile semnate de Virgil Raţiu.

Criticul de artă Oliv Mircea a subliniat că „este vorba de o literatură gravă şi tristă”, rezultatul unei nelinişti, al unei nedumeriri în faţa dezagregării – a dezintegrării spiritului civic şi comunitar – „o înaltă promiscuitate amestecată cu o măreţie tragică”...

Virgil Raţiu este un foarte bun observator al ridicolului şi nesimţirii, care tratează totuşi cu indiferenţă spectacol public – a mai spus Oliv Mircea despre antologia lui Virgil Raţiu – pe care o consideră cartea cea mai plină de picanterii şi afurisenii, şi una dintre cărţile fundamentale ale generaţiei optzeciste şi a ultimilor 20 de ani în literatura română.

Înainte de a citi o povestire din volumul lansat, Virgil Raţiu a recunoscut că ceea ce a traversat din 1989 încoace a însemnat ruperea totală a scriitorilor de literatura adevărată – mulţi dintre oamenii de litere lăsându-se captivaţi de jurnalism – una dintre cele mai odioase meserii – care „strică mâna unui scriitor” şi tulbură inspiraţia şi liniştea de a scrie literatură adevărată...