Un numeros public, de la elevi ai școlii până la „dascălii” de tinerețea a doua – adică, trecuți pe tărâmul pensionarilor, dar mereu juni în suflet! - multe cadre didactice, aflate pe diverse trepte ierarhice, de la simplu profesor, la director și chiar inspector școlar. Mulți alți prieteni ai culturii.

Toți egali în fața cuvântului scris inteligent, cu măsură și echilibru, cu foarte mult bun simț în emiterea unor judecăți de valoare.

Prietenul meu, Vasile Nicoară, nu este nici la prima carte și nici la primul text publicat. Și totuși volumul lui – O viață închinată școlii și familiei, (Editura Barna'S, 2016) – consemnează un debut: este primul său tom de memorialistică, într-o surprinzător de plăcută osmoză cu istoria, filozofia și chiar etica, mult mai aproape de literatură decât și-ar fi imaginat cineva.

A fost o mare surpriză, nu numai pentru mine - dascălul Vasile Nicoară este prietenul meu de câteva decenii, dar nu i-am cunoscut această propensiune spre scriitura literară - ci și pentru mulți din cei prezenți la manifestare.

Impresionează autenticitatea aserțiunilor din carte, actualitatea lor. Tonul sincer al confesiunii, lecție pentru mulți din cei tentați să facă altfel, greșind. Dar, mai multe despre conținut, într-o analiză separată, în zilele următoare.

Directorul școlii gazdă, profesorul Mihai Cosma a deschis lansarea. Vasile Nicoară a ținut să explice, în preambul, ce l-a determinat să scrie acest tom, ce a urmărit, cine l-a ajutat și susținut etc. Au vorbit, din suflet, dascălii: Aurelia Dan, Florica Apian, Viorica Zăgrean, Dumitru Ilieș, Ioan Ștef, Rodica Fercana și Gheorghe Pop.

A cântat cu mult talent Cristina Fechete, „eleva” Corneliei Ardelean-Archiudean, două minunate cântece populare de pe „câmpie”, fiind aplaudată la scenă deschisă de toți cei prezenți.

Cristina este actualmente elevă în clasa a IX-a la Colegiul național „Andrei Mureșanu” din Bistrița, ea terminând școala generală la „Lucian Blaga”. A revenit aici să cânte pentru Vasile Nicoară, fostul ei profesor și director, din respect și prețuire. Cu bucurie a cântat și pentru noi și pentru prima ei școală și elevii săi de acum.

Manifestarea s-a încheiat ca la alte întâmplări similare. Autorul, foarte emoționat, a acordat autografe și a stat de vorbă, în final, la o agapă literară, cu toți cei interesați de carte și de isprăvile trăite de membrii de altădată ai grupului ușor boem, supranumit „Corabia nebunilor”, desprins din „Ceaiul literar” bilunar al anilor '80, de la Grupul școlar „Grigore Moisil” Bistrița, azi Colegiul tehnic „Grigore Moisil”.

Ce vremuri, ce momente de romantism fecund în tot ce a însemnat studiul și munca intelectuală în anii aceia când nimeni nu putea intui ce va urma după '89...!

Mă bucur pentru Vasile Nicoară şi pentru familia lui. Îl felicit din inimă pentru ceea ce a realizat. Așteptăm viitoarea carte!

Mircea Seleușan-Bătrânu