Totul pare gata: numele liceului, clădirile aferente activităţii, funcţii şi sediul administrativ (în fostul Liceu Sanitar). N-am înţeles şi refuz să înţeleg motivele pentru care este necesară această scindare,axiomatic fiind faptul că scindările, separatismele, divorţurile, autarhiile, divizările... nu sunt benefice.

Extremismele, vindicaţiunile se nasc din izolări, orgolii, frustrări. Am urmărit cu inima strânsă şi neputincioşi, după 1989, spectacolul degradant al alungării elevilor români din şcolile din judeţele Mureş, Harghita, Covasna şi chiar epurarea etnică din Bucureşti, spre a fiinţa doar un Liceu monolingv - „Ady Endre”.

Acum, la Bistriţa, repetăm „democratic” acest proces, invitând prin proiectul unui consilier local maghiar (dl. Antal Attila) ca elevii unguri să formeze un Liceu aparte. Ceea ce în judeţele amintite s-a făcut în mod brutal, cu violenţă şi lacrimi, în 2015 se face „democratic”.

Dacă epurările de tristă amintire au fost nedreptăţi profunde, pe cea de acum în ce fel o vom numi? (Dacă cei din Statul Islamic taie capul cuiva cu violenţă ori cu blândeţe, nu e acelaşi lucru?) Acceptul şi motivarea Inspectoratului Şcolar, prin vocea dnei. Camelia Tabără, însăşi fiind mulţi ani director al Colegiului şi care a convins aproape „in corpore” Consiliul Local prin mai, sunt cel puţin surprinzătoare şi malonestă.

Elevii maghiari ar fi mai puţin performanţi şi trag în jos - cu rezultatele lor - imaginea generală a Colegiului. Dacă se va face -la ce calende oare? - etern promisa finanţare după performanţă, Colegiul ar avea de suferit. Adică să ne scăpăm de „proşti” şi vom fi Oxfordul judeţului. Noul Liceu „Hunyadi Janoş” ar fi, în mod firesc, o şcoală pentru cei mai puţini dotaţi? Un Liceu crescut dintr-o insultă? (La Cluj, exista în anii ’90 o şcoală generală ce „aduna” toţi repetenţii din oraş - idee dovedită a fi catastrofală.)

Conceptul că şcoala poate fabrica genii literar-ştiinţifice la comandă a murit prin anii ’50 ai secolului trecut, reluată după anii ’90, a sucombat deplin.

Priviţi oameni buni spre Nord, spre modelele educaţionale oferite de Finlanda şi alţii, modele care vizează şansa „educaţiei universale”, adică pentru toţi. Dar, pentru ce să nu trimitem la alte şcoli pe toţi elevii cu rezultate sub nota 7, fie români, fie unguri, spre a străluci doar cei „născuţi” de la mama lor geniali? (Să fi existat nemărturisite presiuni ale unor separatişti de o etnie sau alta?)

Ca profesor de Limba Română, am predat o vreme chiar la secţia maghiară a acestui Colegiu (în vreme ce dna. Inspector General Camelia Tabără era Director) şi mărturisesc am fost impresionat de calităţile intelectuale, hărnicia şcolară, disciplina, seriozitatea acestor elevi.

Mă întreb şi azi dacă nu există cumva o diferenţă de exigenţă între cele două secţii/paliere ale Colegiului. Cultura profesorului, exigenţa, spiritul justiţiar, cunoaşterea propriei lor culturi (spre a şi-o însuşi apoi cu drag şi pe a noastră) au făcut ca între mine şi aceşti elevi să existe un feedback ce nu-l mai cunoscusem nicăieri, deseori fiind primit în clasă cu aplauze.

Scuzată-mi fie nevoia de a renunţa la modestie! Din lipsă de cvorum, Consiliul Local al municipiului n-a ridicat ultima barieră în calea numitei acţiuni de divizare.

Cultivaţi, semeni buni, iubirea dintre oameni, convieţuirea tuturor culturilor. Opriţi ceasornicul blestemat în ultimul lui sfert de ceas!

Profesor Vasile Găurean