"E bine si asa, numai fa-l odata", i-ar transmite multi bistriteni primarului Ovidiu Cretu, care nu a gasit alta varianta pentru o partie de schi, decat un credit de 200 de miliarde. Sunt cei care l-au votat crezand in acest proiect, iubitori de sport si de miscare. Bistriteni care cred ca se scurg sume mult mai mari in tot felul de investitii paguboase. E greu pentru un om de rand sa realize ce reprezinta cu adevarat acesti bani la nivelul unei primarii, daca sunt un mizilic sau o povara grea. Lasand principiile la o parte si judecand pe modelul „traieste-ti clipa”, unii localnici vor fi de partea primarului in acest demers.

Insa, cel putin la fel de multi sunt cei care spun ca treaba e cam puturoasa. Par sa aiba argumente mai multe si mai clare decat cei din prima categorie.

De pilda, cum ramane cu promisiunea din campanie, care n-a fost deloc legata de banii nostri? Ce incredere sa mai avem in Cretu, dupa ce ne-a propus un proiect atat de spectaculos si ne va lasa pe mana bancilor doar pentru a realiza o mica parte din el. Fiindca partia de schi e numai o bucata din Wonderland. Cu laserul pe plansa, Cretu ne vorbea despre terenuri de fotbal si tenis, sala de 5000 de locuri, aqualand, hoteluri, restaurante si chiar despre un hipodrom. Daca pentru partie s-a cacait atat si a ajuns, in disperare, la imprumuturi, ce ar mai putea face pentru celelalte?

Si-apoi, un calcul simplu, care sta la indemana oricui, arata ca e extrem de greu de returnat acesti bani din profitul pe care il va face partia, asa cum zice primarul. Cu 1000 de oameni pe saptamana, care sa lase fiecare in jur de 50 de lei acolo si de-abia ar scoate 400.000 in doua luni de iarna, adica mai putin decat ar fi rata pe luna, calculata la un credit pe 50 de ani. Si asta fara sa pui in balanta cheltuielile, foarte mari la o partie cum vrea primarul. Si nici iernile blande care vor veni ori altitudinea destul de mica pentru o partie adevarata. Si nici chiar balbaielile in legatura cu valoarea proiectului, care ba e 2 de doua milioane de euro, ba e de 4, nimeni nu mai stie exact, desi s-au cheltuit deja vreo cateva miliarde pe studii.

Cu alte cuvinte, multi spun ca e cam aiurea o astfel de investitie. Mai ales in vremurile astea grele, in care oamenii au cu totul alte prioritati.

Recunosc, nu m-am hotarat inca de partea carei variante ma situez. Ca om de sport, as merge pe prima. Insa ca cetatean al acestui oras, care am votat ceva si sunt pus in postura de a ma multumi cu altceva, ma enerveaza tare sa fiu luat de prost. Si mai ales, sa fiu partas la un tun pe care l-ar putea da cineva acolo, in contul unei datorii ce ramane s-o plateasca generatia urmatoare.