Parcă dintotdeauna, colindele ne însoțesc Ajunul de Crăciun dar și zilele care urmează până de Anul Nou, cu magia benefică ce derivă din ele.

Se spune că aceste cântece fac cerurile să se deschidă, marcând şi povestind prin intermediul muzicii faptul că pruncul Iisus s-a născut.

Ca în fiecare an, în seara de Ajun, cei mai activi dintre bistriţeni, cei pe care lenea sau comoditatea nu-i doboară într-o asemenea seară specială, se pornesc în grupuri mai mari sau mai mici, la colindat.

Repertoriul se cam restrânge, de la an la an, însă chiar dacă cei mai mulţi dintre bistriţeni nu se descurcă decât cu “Dom, Dom să-nălţăm” sau “O, ce veste minunată” – important e ca vestea Naşterii Domnului să ajungă la fiecare casă.

Aşa că şi în astă seară, înarmaţi uneori cu chitară, muzicuţă sau acordeon – cetele de colindători traversează oraşul în lung şi-n lat pentru a vesti Naşterea Domnului. În majoritatea cazurilor este vorba despre tineri liceeni care încep prin a-şi colinda profesorii, după care trec pe la casele fiecăruia dintre ei până la “staţia” finală, care este, de regulă, casa cu cei mai indulgenţi părinţi – dispuşi să aşeze masa în jurul orei 4, 5 dimineaţa şi să servească o ceată întreagă de tineri veseli sau înfriguraţi, după caz...

Foto: catalinenache.ro.