Cunoaşte foarte bine problemele oamenilor, de la ţăranii muncitori până la bătrânii care nu au niciun venit, probleme pentru a căror rezolvare va lupta cu ambiţia ce o caracterizează. Cum se simte în această luptă politică ş ice planuri are Monica Săsărman aflaţi în acest interviu.

Sunteţi singurul candidat femeie al PDL B-N...

M.S.: Eu mă simt onorată că am această şansă de a candida pe Colegiul IV pentru Camera Deputaţilor din Parlamentul României. Cred că nu sunt singura femeie candidat, ştiu că pe listele Partidului Democrat Liberal, anterior introducerii sistemului de vot uninominal au fost desemnate femei, însă din păcate nu au reuşit să ajungă în Camera Deputaţilor. Din 2008, de când s-a introdus votul uninominal, sunt, în judeţul Bistriţa-Năsăud, din partea PD-L, prima femeie care candidează.

„Vreau legi drepte pentru o societate dreaptă“

Ce v-a făcut să luaţi decizia de a candida?

M.S.: Eu sunt absolventă a Liceului Pedagogic „George Coşbuc“, am fost 16 ani învăţătoare. Pe urmă, după absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul Univesităţii „Babes-Bolyai“, am ajuns avocat, situaţie care mi-a permis să intru în contact cu problemele reale ale comunităţii şi ale zonei din judeţul nostru, ale oamenilor pe care eu doresc să îi reprezint. Evident că aceste probleme nu îşi pot găsi întotdeauna rezolvarea decât intervenind pe cale legislativă. Acestea sunt gândurile care mă determină să intru în competiţie. Doresc să fie legi drepte pentru o societate dreaptă.

Veţi reuşi acest lucru?

M.S.: Absolut! Sunt un om luptător, sunt un om energic, care merge până la capăt.

Vă dezavantajează faptul că sunteţi femeie, într-o lume politică a bărbaţilor?

M.S.: Din punctul meu de vedere, a fi femeie nu este un dezavantaj. Politica nu are gen şi în acest domeniu handicapul este reprezentat de lipsa de profesionalism, de incompetenţă, de aroganţă. Acestea sunt handicapuri. A fi femeie este un atu în lupta politică, pentru că, se ştie, femeile sunt mult mai atente la detalii, femeile au capacitatea de a prelua esenţa unui mesaj, au capacitatea de a găsi soluţii pentru a rezolva o problemă. Dacă bine vă amintiţi, în acest an, primarul Bistriţei a considerat că trebuie suspendate contractele de muncă ale persoanelor care au statutul de asistenţi personali ai celor cu dizabilităţi. Am fost singura femeie om politic care a intervenit, chiar am acţionat în instanţă şi bineînţeles că domnul primar a înţeles că trebuie să revină asupra deciziei de suspendare a contractului. Ştiţi la fel de bine ca şi mine că în România sunt femei profesioniste în medicină, în inginerie, în arhitectură. Nu vă ascund faptul că tot femeia este cadrul didactic preferat la intrarea copiilor în clasa I. Cine nu-şi aminteşte de doamna  învăţătoare?

„Vreau să întorc darul pe care oamenii mi l-au făcut“

A fost o concurenţă în interiorul partidului, pe Colegiul IV. Aţi fost aleasă dintre un fost prefect şi un fost preşedinte al Consiliului Judeţean...

M.S.: Din 2008, odată cu alegerile parlamentare din toamna aceea, am muncit în acest colegiu şi cunosc foarte bine realitatea acestui colegiu. Eu provin din zona Văii Bârgăului, sunt bârgăuancă, acolo este locul meu natal, acolo mi-am petrecut copilăria, acolo pot să spun că am dobândit cei şapte ani de-acasă. Şi atunci era firesc să reîntorc darul pe care oamenii de pe Valea Bârgăului mi l-au făcut, educându-mă bine. Şi cum puteam să fac lucrul respectiv, decât prin a-i reprezenta în forul cel mai înalt din România? Apoi, am considerat că am dobândit în mare parte suficiente cunoştinţe administrative, am în spate o experienţă profesională şi nu numai. Am şi o familie acolo, părinţii mei sunt la ţară. Era inevitabil să nu candidez în acel colegiu. Mi-am manifestat intenţia de a candida în urmă cu un an. Colegii mei ştiau de această intenţie încă de anul trecut.

Ce lucruri vă leagă de Valea Bârgăului?

M.S.: Iubesc acea zonă. În primul rând îmi plac oamenii, în al doilea rând îmi plac copiii din zonă. Întotdeauna am spus că în mediul rural copiii sunt deosebiţi, sunt plini de viaţă, sunt energici, au acei bujori în obrăjori. Ei învaţă de mici ce înseamnă să fii un bun gospodar. Mediul rural, din punctul meu de vedere, este o zonă unde liniştea, cumpătarea, sunt la ele acasă. 

Ce aţi dori să schimbaţi în mediul rural?

M.S.: Am să vă dau un exemplu. Din 2008 am încercat, s-au făcut demersuri pentru a rezolva următoarea situaţie: în zona respectivă există o categorie a ţăranilor care în vremea comunistă au achitat acele cote constând în diferite produse de origine vegetală, animală. Acum majoritatea sunt trecuţi de 65 de ani şi nu au nicio sursă de venit. Eu cred că este important să beneficieze şi ei de o reparaţie morală. Aşa cum cei cărora li s-au luat terenurile la CAP au reuşit să şi le primească înapoi, aşa cum cei cărora le-au fost  naţionalizate casele sau fabricile au avut parte de legislaţie care să le permită preluarea acelor bunuri, consider că şi această categorie a ţăranilor trebuie să fie susţinută. Este mare mea grijă, marea mea problemă. Până la urmă banii tot în comună se vor întoarce. Nu vă ascund faptul că a existat acea rentă viageră, dar nu este în măsură să rezolve problema, cu atât mai mult cu cât România a traversat o criză, terenurile sunt neinteresante din punct de vedere al investitorilor. Pe de altă parte cunosc această categorie de oameni. Pe de altă parte ei niciodată nu ar accepta mila publică. Ei nu acceptă ajutoarele sociale, pentru că nu renunţă la terenurile pe care le au. Ei nu pot să conceapă ca la vârsta de 70 de ani să primească un ajutor pentru un handicap pe care nu îl au, sunt oameni mândri, oameni demni, oameni pe care regimul comunist nu a reuşit niciodată să îi îngenuncheze. 

După cum vorbiţi despre ei, despre oamenii din zonă, se pare că-i îndrăgiţi foarte mult...

M.S.: Da, eu sunt omul lor şi ei sunt oamenii mei. Evident că în momentul în care am luat  decizia de a candida m-am consultat foarte mult cu oameni din zona respectivă, nu numai din zona Văii Bârgăului. Este şi zona Văii Şieului, pe care o iubesc extraordinar de mult şi pe care îmi doresc să o promovez din punct de vedere al turismului cultural. Să nu uităm Castelul de la Posmuş, pentru care ne-am zbătut foarte mult în Consiliul Judeţean. Trebuie reluat acel proiect, trebuie dus mai departe. Chiar aş sugera un parteneriat public-privat, pentru că probabil vor exista oameni care doresc să investească.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră Alianţa România Dreaptă?

M.S.: Mă regăsesc în principiile Alianţei România Dreaptă. Întotdeauna îmi place să spun, la fel ca şi oamenii pe care îi voi reprezenta, următorul lucru: noi gândim cu mintea dreaptă şi noi preferăm să mergem pe calea cea dreaptă. Alianţa România Dreaptă este mai mult decât necesară, ca urmare a ultimelor evenimente de pe scena politică. Să nu uităm ce s-a întâmplat odată cu venirea stângii comuniste la guvernarea României. Am trecut printr-un haos organizatoric şi politic inimaginabil după 22 de ani de democraţie: instituţii dărâmate, instituţii care ar trebui să vegheze la respectarea legii şi a drepturilor tuturor cetăţenilor călcate în picioare pentru un singur om. Trebuie să existe o alternativă viabilă, astfel încât aceste fenomene să nu mai apară pe scena politică. Eu cred în valorile dreptei, eu cred că ceea ce ar trebui să primeze este respectul pentu muncă şi nu încurajarea nemuncii. Cred că ar trebui să primeze interesele fiecărui cetăţean, mai presus decât interesele unui singur om sau interesele unor grupuri constituite ad-hoc, doar pentru că sunt animate de o idee. 

Credeţi că ardelenii văd diferenţa între ce a făcut Guvernul Boc şi ce a făcut Guvernul Ponta?

M.S.: Ardelenii vor vedea şi, în special, ţăranii din zonă au văzut diferenţa pentru că în mandatul Guvernului Boc pensiile lor s-au mărit. De la o pensie de 10 - 20 de lei s-a ajuns la o pensie minimă socială de 350 de lei. Nu spun că în guvernarea Boc totul a fost perfect, totul a fost foarte bine. Guvernarea Boc a venit pe un fond al crizei extraordinare, criză care a afectat locurile de muncă, societăţile comerciale. Eu cred că oamenii au suficientă inteligenţă încât să compare ceea ce s-a întâmplat în mandatul Guvernului Boc şi ceea ce s-a întâmplat în mandatul domnului Victor Ponta. Eu cred că timpul pentru guvernul Ponta a trecut. Cât să mai rămână acest guvern la conducerea României, până a-şi da seama că ar trebui să se preocupe de interesele cetăţenilor, în primul rând şi pe urmă de problemele de partid? Cetăţenii au avut suficientă răbdare în acest interval de timp de la preluarea Guvernului. Euro a ajuns la cote exorbitante, facturile au crescut, inflaţia a trecut chiar peste ceea ce s-a reuşit a fi restituit din salariile care au fost diminuate. Ne îndreptăm spre prăpastie, nu vă ascund faptul că România a fost lovită de o secetă cumplită şi în Comisia Europeană se aştepta un semnal din partea ministrului Agriculturii pentru a debloca anumite fonduri pentru a preveni efectele pe care seceta le are. Pe ei i-a interesat doar suspendarea preşedintelui Băsescu, i-a interesat cum să schimbe conducerile de la Curtea Constituţională, de la DNA, Parchetul, CSM-ul mai nou. Acestea au fost preocupărilor lor, în timp ce ţăranii au fost lăsaţi de izbelişte.

Cu ce veniţi în plus faţă de ceilalţi candidaţi de pe Colegiul IV?

M.S.: Cu forţă, energie şi soluţii pentru oamenii acestor locuri.

Material preluat de pe http://www.pdlbistrita.ro/