Cât timp se cuvine să jelim un mort drag? Când bate “clipa faptei”, când este momentul să acţionăm? Cât este de zadarnic să te laşi pradă urii, durerii, tânguielilor? Ne transformăm în unelte ale răzbunării sau aşteptăm, mioritic, ca destinul să acţioneze în locul nostru…?

Asemenea întrebări (şi multe altele) s-au insinuat în mintea spectatorilor pe măsură ce “Electra” şi-a dezvăluit misterele pe scena Casei de Cultură “George Coşbuc”.

Cei care au asistat astă seară la “Electra” pusă magistral în scenă de regizorul Mihai Măniuţiu şi actorii teatrului “Radu Stanca” din Sibiu – au avut parte de un spectacol teatral de zile mari.

Grupul maramureşean Iza a contribuit semnificativ şi emoţionant la atmosfera magică a serii: bocetele maramureşene, doinele sau chiuiturile muzicii populare au surprins sfâşietor de limpede detaliile universului grec: “Atâta mi-a fost bine-n viaţă / Cât m-a şinut mama-n braţă / Dar de când am crescut mare / Tot necaz şi supărare…”

Atâta doar că unii dintre cei prezenţi în public s-au dovedit prea mici pentru un spectacol atât de mare: au sosit mult după începerea spectacolului, s-au foit, şi-au adus copiii mici care au bruiat neadecvat liniştea sălii, au butonat minute în şir la telefoanele mobile, au uitat să le închidă sau au deranjat spectatorii unui rând întreg încercând să iasă înainte de finalul piesei.