Context

Informaţia ajungea la oameni prin intermediul radioului şi a cinematografului din oraş, unde rulau jurnale de actualităţi înaintea începerii filmelor. Abia la sfârşitul anului 44 situaţia politică a devenit favorabilă, viaţa normalizându-se, iar şcolile şi-au deschis porţile.

Gimnaziul unguresc cu limba de predare română

Pe plan cultural, în această zonă totul se concentra în familie asupra studiului şi a dezvoltării intelectuale şi culturale. Şcoala oferea sprijinul necesar îndeplinirii acestor condiţii, iar organizaţia tinerilor era Străjeria.

Ana Tătar îşi aminteşte că uniforma de străjer era obligatorie, iar în zilele de sărbătoare naţională se mergea la defilare pe actualul pietonal... Era o mândrie pentru elevii de atunci să fie văzuţi de oamenii din oraş la paradă. Învăţământul obligatoriu cuprindea 7 clase.

Actualul Colegiu Naţional „Andrei Mureşanu” devenise în 1942 gimnaziu unguresc cu limbă de predare română, având în fiecare zi o oră de predare în limba maghiară. Alcătuit din naţii cu mentalităţi diferite, elevii au învăţat să trăiască în pace şi comuniune. Elevii se orientau după ceasul din turnul bisericii să vină la şcoală.

Profesorii erau severi şi aplicau pedepse drastice. Cuvântul era cuvânt mai presus de orice, respectul şi onoarea fiind la loc de cinste. Elevii trebuiau să înveţe la toate materiile pentru rezultate bune, fără să accentueze anumite materii sau să neglijeze altele. Ei nu scăpau de supraveghere nici în afara şcolii, respectau reguli de comportament şi învăţau astfel să fie cinstiţi şi oneşti.

Întreaga şcoală participa la evenimentele politice. La serbarea muncitorească, copiii însoţiţi de profesori erau încolonaţi şi purtau steaguri româneşti şi sovietice, mărşăluind spre stadionul municipal, unde aveau loc evenimentele importante. Balul de primire a armatei sau a oficialilor, defilările făceau parte din programul elevilor.

Bacalaureatul elevilor de la „Andrei Mureşanu” s-a dat, imediat după război la Năsăud, unde, din raţiuni economice, se adunau mai multe şcoli cu absolvenţii lor.

Serbările şcolare erau pregătite din timp, organizarea lor având o mare importanţă pentru profesori, elevi, dar şi părinţi. La acestea se cânta, se interpretau poezii, se jucau scenete, totul în armonie. Locul desfăşurării lor era curtea şcolii, iar oamenii erau gătiţi, îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele purtând costumul popular. Serbarea de încheiere a anului şcolar era una importantă, la care premianţii primeau cărţi drept premiu. După terminarea programului se organiza balul cu orchestră şi dansatori.

Învăţământul juca un rol important în viaţa socială a anilor 40 şi îmbina utilul cu plăcutul.

Sursă: “OAMENI ŞI UMBRE. Poveşti adevărate” de Ana Spătaru, vol.I şi II, Ed. Clusium, Cluj-Napopca, 2005

Zdrobău Andreea

Reporter de liceu la ziarul CNAMonline