Încă de la începuturile ei şcoala de la „Andrei Mureşanu” a fost renumită pentru exigenţa şi rigoarea profesorilor ei.
În anii 60 instituţia cunocută azi cu numele de Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” poartă denumirea de Şcoala medie nr. 2 Bistriţa, iar din 1966 ea devine Liceul nr. 2.
Liceul Nr. 2 din Bistriţa, era condus de un profesor celebru, David Gălăţean. „Era o mână de fier, era un om autoritar, totul pe fondul unui suflet extrem de bun” mărturisesc foştii elevi. Locuind în incinta liceului, era la şcoală ca la el acasă. Spunea „liceul meu” şi nimic nu îi scăpa din vedere.
Un elev venit de la ţară îşi aminteşte de rigorile pe care le-a simţit încă de la început. „Când am venit aici, erai lipit de bancă, trebuia să faci ora de citire sau de aritmetică cap-coadă, cu răspunsuri, ieşiri la tablă, cu tot ceea ce trebuie. Apoi disciplina… Suna clopoţelul, trebuia să intrăm imediat, se închidea uşa clasei, iar cei care întârziau erau admonestaţi. Doamna învăţătoare Ceorcel, era un spirit foarte disciplinat şi riguros şi serios, impunea teme de casă voluminoase.”
Stela Todea îşi aminteşte de profesorul Nicolae Toader, care era, după mulţi, zbirul şcolii pentru că nu puteai mişca la ora lui. „În clasa a X-a ne-a întrebat „Câţi din clasă vor să dea la filologie, la franceză?” Şi am ridicat mâna 12. Ne-a spus „După-masă, la ora 4, cu stiloul plin cu cerneală şi un caiet de 100 de file, sunteţi prezenţi.” A început predarea gramaticii franceze de la A la Z... după vreo trei săptămâni am rămas şase, după alte trei am rămas trei şi nu a trecut mult timp şi am rămas două cărora ne-a spus: „Nu mai are rost să răbdăm frig în şcoală, veniţi la mine acasă.” A X-a, a XI-a şi a XII a ne-a meditat gratuit, în ritmul a 100 de exerciţii pe săptămână. Bucuria a fost că în ’90 am devenit colegi la „Andrei Mureşanu”. Ne-a urmărit evoluţia până la teza de licenţă.”
Ioan Cutova de limba şi literatura română este prezent în memoria foştilor elevi în fruntea exigenţilor. „Pe trei greşeli de ortografie, la o teză de 10, el dădea nota 4 şi ne spunea „Măi băiete, măi fetiţo, dacă eu nu îţi dau nota 4 acuma, te vei duce în lume şi nu ştii să scrii româneşte”. Scăpai trei „i”, scăpai o virgulă, greşeai ceva, îţi încercuia şi spunea „ De la trei greşeli de ortografie nu aveţi ce cere notă de trecere!” spune Ioan Lumperdean.
În memoria elevilor de atunci, anii petrecuţi la Liceul Nr. 2 au rămas cei mai frumoşi ani din viaţă, pentru că au înţeles că exigenţa stă la baza excelenţei.
Surse: Mărturiile foştilori elevi: Ovidiu Teodor Creţu, Stela Todea, Alexandru Tanco, Rauca Veturia.
Daiana Natalia Cojoc
Reporter de liceu la ziarul CNAMonline