Cine-ar fi crezut că pe unul dintre cei mai importanți colecționari îl găsim tocmai la Bistrița? Florin Coșoiu a adunat de-a lungul anilor zeci de mii de obiecte, de la fotografii și artă până la mojare sau fiare de călcat. Nici el nu știe exact câte obiecte de colecție are, cert este că ar putea face lunar câte o expoziție timp de 20 de ani.
Florin Coșoiu are 64 de ani și a fost adoptat de micul burg săsesc încă din anii `80. Deși de meserie este fotograf și operator imagine, Florin Coșoiu este cunoscut mai degrabă ca și colecționar.
Cele două pasiuni, pentru fotografie și pentru colecționat, le-a moștenit de la părinții săi, care au fost și ei fotografi de meserie. Părinții săi colecționau fotografii și artă plastică, o parte din lucrările colecționate de ei ajungând acum în colecția lui Florin Coșoiu.
Bistrițeanul prin adopție a început cu timbre, transformând pasiunea în timp dintr-o „joacă de copii” într-o serie de colecții impresionante și valoroase. Florin Coșoiu a reușit să mai adune, pe lângă zeci de mii de timbre și zeci de mii de cărți poștale, vederi, cărți rare, 800 de lucrări de artă plastică, printre care regăsim atât artă europeană, cât și islamică.
Fotograful mai are o colecție de obiecte uzuale săsești, discuri cu muzică tradițională săsească, mojare sau fiare de călcat. Tot a sa a fost și colecția de zadii sau catrințe, pe care am și văzut-o expusă într-un spectacol pe stadionul municipal.
Nici colecționarul nu știe exact câte lucruri a adunat de-a lungul timpului. Despre numărul obiectelor colecționate, Coșoiu spune: „Aș putea să fac câte o expoziție lunară timp de 20 de ani cu tot ce am colecționat”.
Deși are zeci de mii de obiecte, cele mai dragi îi sunt colecționarului fotografiile, pentru că spune că astfel poți urmări și „timpurile” în care au trăit protagoniștii care apar în imagini.
„Nu ai cum să urmărești evoluția omului, antropologic și vestimentar, altfel decât prin fotografie. Familiile bogate mergeau cu copiii de două –trei ori pe an la fotograf. Atelierele erau la etajul superior, iar tavanul era din sticlă, ca să poată să intre lumina naturală, pentru expunere scurtă”, spune Florin Coșoiu.
O zadie = o extracție dentară
Colecția impresionantă de zadii, cea mai mare de acest fel din țară a fost adunată în doar câțiva ani. Cum a reușit bistrițeanul să adune 2500 de zadii în doar câțiva ani? Ei bine, a „complotat” cu un prieten dentist din Rodna care executa câte o extracție dentară pentru o pereche de zadii.
„Am ajuns la o înțelegere să le strângem, în încercarea de a le salva. Atunci, prietenul meu dentist a pus un afiș la cabinet pe care scris: „O extracție = o pereche de zadii”. Venea cu 10-20 de plase pline cu zadii săptămânal la mine”, spune Florin Coșoiu.
Așa se face că în doar doi ani, Florin Coșoiu a reușit să adune în jur de 1500 de perechi de zadii. Fotograful recunoaște că în ultimii ani i-a fost tot mai greu să găsească asemenea minunății, mai ales că 20% din zadiile din colecția sa sunt mai vechi de un secol. Colecția se află momentan în posesia Societății de Concerte.
Șiretlicuri folosite pentru achiziționarea obiectelor de colecție
Achiziționarea unui obiect sau mai exact convingerea proprietarului să vândă la un preț accesibil este o întreagă „poezie” spune Coșoiu. Potrivit acestuia, achiziționarea obiectelor de colecție impune o întreagă strategie.
„Cu achiziționatul obiectelor este o întreagă poezie. Fiecare colecționar are un anumit stil de a proceda. Dacă vezi un obiect pe care îl vrei, insiști să primești un alt obiect pe care nu îl vrei. Persoana respectivă vede că insiști și are impresia că este foarte valoros obiectul respectiv și nu ți-l dă. Atunci îi spui: „Bine, dacă nu mi-l dai pe ăla, dă-mi alt obiect” și iei chiar obiectul pentru care ai venit, la un preț bun”, explică Florin Coșoiu.
Deși pare macabru, unele obiecte sunt imposibil de achiziționat, din pricina proprietarilor, așa că singura soluție este să aștepți ca aceștia să moară pentru a avea o șansă de a-l procura.