Andreea Birzu a decis inca de cand era in liceu ca vrea o meserie diferita, dificila, dar care sa-i ofere satisfactii foarte mari si palpabile. „Pe la mijlocul clasei a XII–a, cand am fost intrebati de catre profesori ce facultati dorim sa urmam, o colega a raspuns ca ea doreste sa mearga la Academia Fortelor Terestre din Sibiu, sa devina ofiter in armata. Ma gandisem si eu de multe ori la armata, dar atunci a fost prima data cand am facut-o la modul serios. A fost impulsul de care aveam nevoie si asa a inceput totul. Mi s-a parut ceva foarte interesant, diferit fata de celelalte meserii, si am decis sa explorez aceasta posibilitate”, isi aminteste locotenentul Batalionului 812 Infanterie Soimii Carpatilor.

Dupa ce a ales cariera militara nu s-a multumit insa cu o arma usoara, poate mai potrivita unei reprezentante a sexului frumos. A vrut sa simta ce inseamna armata in profunzimea ei si sa vada rezultatele concrete si a ales artileria grea. „De ce nu artilerie? Este o arma frumoasa dar si grea in acelasi timp, in care rezultatele muncii si ale efortului depus se vad concret atunci cand mergem in poligon. Dupa lunile istovitoare de pregatire minutioasa a misiunii, mirosul de pulbere arsa care se degaja pe timpul tragerilor este cel mai placut! Este aroma lucrului bine facut si orice artilerist isi aduce aminte cu drag de aceste momente”, povesteste ofiterul bistritean.

Ocazia plecarii in prima sa misiune de teren a venit in 2010. La doi ani dupa ce a iesit de pe bancile Academiei, in luna august a plecat cu Soimii in Afganistan. „A fost la fel de greu ca si pentru ceilalti camarazi cu care am indeplinit misiuni in cele sase luni de activitate intr-un mediu dificil, adesea ostil, dar pentru care ne-am pregatit temeinic inainte de plecarea din tara. Cu totii a trebuit sa ne adaptam vietii de acolo si sa trecem peste greutatile specifice unui teatru de operatii. Dar, sprijinindu-ne reciproc, am reusit sa depasim toate obstacolele si sa ne indeplinim misiunea cu succes”, marturiseste artilerista.

Desi a ales sa urmeze o cariera in domniul militar, o lume recunoscuta ca fiind a barbatilor, locotenentul Barzu spune ca nu a simti niciodata ca se face diferentiere intre sexe, nici macar in teatrele de razboi. „In Armata Romaniei a fost depasita de mult timp prejudecata ca meseria de militar este potrivita doar barbatilor. Femeile isi servesc acum tara in toate categoriile de personal, sodati si gradati profesionisti, subofiteri, ofiteri, exista chiar si o femeie general, in toate armele si specialitatile militare. Ocupam pozitii nu doar de medic, psiholog, financiar sau alte specialitati, considerate in trecut mai accesibile, ci si de infanterist, pilot, tanchist, marinar sau artilerist, cum este cazul meu. Noi nici nu ne diferentiem in ofiteri-femei sau ofiteri-barbati, subofiteri-femei sau subofiteri-barbati si asa mai departe. Suntem, pur si simplu, ofiteri, subofiteri, soldati, camarazi - intr-un singur cuvant, pe care ne uneste dragostea de tara si de profesie”, sustine Andreea Birzu.

Locotenentul spune ca nu a avut probleme nici in ceea ce priveste castigarea respectului si impunerea in fata subordonatilor. „Consider ca, atat timp cat stii ceea ce trebuie sa faci, castigi atat respectul subordonatilor cat si pe cel al colegilor, indiferent daca esti femeie sau barbat”, spune aceasta.

Artilerista din cadrul Batalionului 812 Infanterie nu si-a neglijat nici viata personala fiind casatorita. „Conditia de sotie si cea de militar se impaca foarte bine deoarece si sotul meu este militar si intelege toate restrictiile ce pot fi impuse de sistemul militar”, conchide locotentenul Birzu.