Primul ei loc de munca a fost la UJECOOP, ca economist, insa a profesat putin, pentru ca, dupa doi ani si jumatate a fost concediata.

“Asta m-a deprimat foarte tare, pentru ca fusesem o eleva premianta si o studenta fara restante. A fost pentru mine un soc”, dar si-a revenit rapid si a inceput sa caute prin anunturile de angajare.

S-a intamplat ca, prin aprilie – mai 1992, sa apara o institutie noua in oras: Consiliul Judetean, cu foarte multe posturi scoase la concurs. Pe Nicoleta Cherechesiu a incantat-o si a atras-o Biroul de Relatii de Publice, Massmedia si Protocol. Pentru ca atunci atributiile sale nu era prea clare si pentru ca avea mult timp liber, a inceput sa-l insoteasca la tot felul de evenimente pe sotul ei, Gigi Cherechesiu, colaborator al TVR din 1990.

“Acestea au fost primele mele contacte cu presa: mergeam cu el la evenimente, cascam gura, voiam sa vad ce se intampla, ma bucuram de avantajul timpului liber. Pe atunci se numea Radiodifuziunea Romana iar reporterii si redactorii de atunci care faceau emisiuni la radio, faceau si la televiziune. La un moment dat, Dan Horea, care si acum este la Radio Cluj, m-a rugat sa fac eu o relatare pentru radio pentru ca el avea prea multe subiecte in lucru. Mi-a pus reportofonul in brate si m-a trimis la nu stiu ce eveniment cultural, sa inregistrez si sa transmit eu relatarea. Aceasta a fost prima mea intalnire cu presa, ca practicant. Mie mi-a placut intotdeauna sa fac compuneri, asa ca am facut relatarea si a iesit bine”,povesteste Nicoleta Cherechesiu.

Dupa prima relatare a urmat inca una, apoi inca una, si asa a inceput Nicoleta Cherechesiu sa colaboreze efectiv cu TVR. Pana in 1997 a lucrat la Consiliul Judetean, dupa care, obosita de un sistem bugetar aflat in plina expansiune, s-a transferat la Radio Cluj, pe o jumatate de norma. La inceput a facut emisiuni pentru redactia economica si sociala, apoi a fost o vreme redactor la Divertisment.

O data pe luna, duminica, aveau de realizat o emisiune de doua ore iar in acea perioada judetul Bistrita-Nasaud s-a bucurat de o promovare cum n-a avut nici un alt judet. Si asta datorita Nicoletei si lui Gigi Cherechesiu, care au filmat in acea vreme o multime de locuri, oameni, lucruri si evenimente foarte interesante. Daca nu ar fi fost ei, nu s-ar fi deplasat nimeni din Cluj sa faca reportaje de la Rodna si Sant pana la Beclean. Spre finalul anului 1997, Nicoleta si Gigi Cherechesiu au ales sa formeze o echipa de corespondenti de stiri, asa ca s-au transferat la Bucuresti.

“Era putina lume in presa pe atunci. Ne puteai numara pe degetele unei maini: era cineva de la Rasunetul, Florin Sasarman, corespondent la Radio Cluj, Ioan Burcusel de la agentia de presa Rompres, mai era Virgil Ratiu si cu mine, singura femeie intre ei. A fost o vreme cand lucrai in massmedia si erai foarte respectat. Simteai ca ai putere. Semnalai o neregula, o nedreptate, ceva ce nu era in ordine si imediat se simtea lucrul acesta, imediat cineva incerca sa repare cumva acel neajuns. Nu cred c-o faceau din teama, nu cred ca le era frica de presa mai mult atunci. N-am mers niciodata pe principiul “Hai sa le-aratam noi lor!”. Acum e aglomeratie mare la conferintele de presa. Cantitativ au crescut lucrurile foarte mult dar cred ca si calitativ... Sunt oameni care-si fac meseria cu profesionalism dar, ceea ce nu-mi place la presa de azi, este faptul ca e prea multa violenta de limbaj, prea mult atac la persoana, prea multa denigrare si lipsa de tinuta. Trebuie sa ai o tinuta atunci cand lucrezi in presa, pentru ca esti lider si formator de opinie, vrei nu vrei, tot ce-ti iese pe gura, tot ce scrii are un ecou in societate. Lumea te priveste si te ia drept etalon iar cuvantul tau are o anumita greutate”.

Nicoleta Cherechesiu considera ca a lucra in presa implica o mare responsabilitate si ca nu ai dreptul sa dai curs unor rautati personale sau unor interese pecuniare sau politice. Este trist faptul ca exista oameni care au trecut prin presa ca gasca prin apa, au facut rau si au plecat, mai spune Nicoleta Cherechesiu. “Noi care suntem in presa de peste 10 ani, ne trezim ca acolo unde eram respectati, acum ne huiduie lumea sau nu ne mai dau voie sa ne facem meseria. Trebuie sa ne justificam mereu inainte de a ne apuca de treaba iar asta e revoltator. Cred ca e valabil pentru orice meserie. Cei care-si fac meseria la locul lor au de suferit de pe urma celorlalti care afiseaza o conduita nepotrivita si nepasatoare si arunca realmente o pata asupra profesiei. Mai demult, calfele aveau de invatat meserie de la un mester ani de zile si abia tarziu indrazneau sa-si ridice nasul pe sus. Acum intra tinerii in presa la 20 de ani, dupa doua luni isi imagineaza ca stapanesc totul, ca se pot trage de sireturi cu prefectul, cu presedintele Consiliului Judetean sau cu primarul si pierd din masura lucrurilor... Paradoxal este ca totusi, cu cat stii mai putin cu atat ai impresia ca stii mai multe si, in realitate, faci mult rau in jurul tau. Asta e problema in presa romaneasca de azi: sunt multi care se considera foarte destepti si care cred ca au dreptul sa emita judecati asupra tuturor. Cand faci un material despre o persoana sau un fapt, trebuie sa te gandesti si ce consecinte poate avea acel material”.

Nicoleta Cherechesiu recunoaste ca, asemeni oricarui om, are simpatii si antipatii dar nu le-a lasat niciodata sa-i influenteze munca. Pentru simplul motiv ca, persoana care i s-a parut rea la un moment dat, a facut, poate un bine, candva. In domeniul stirilor, cel putin, reporterul sau redactorul nu are voie sa-si dea cu parerea, considera Nicoleta Cherechesiu, pentru ca el trebuie sa informeze despre ceilalti, nu despre sine. Prea multi dau lectii altora, prea multi isi dau cu parerea, in presa de astazi si uita de bunul simt care ar trebui, de fapt, sa prevaleze in presa, pentru ca presa este un fel de oglinda a societatii iar societatea se oglindeste in presa, mai spune Nicoleta Cherechesiu.

Cum este sa lucrezi, ca femeie, in presa? Nicoleta Cherechesiu nu se considera o adepta a miscarilor feministe ci un om pur si simplu. Femeile care se plang de discriminare, au avut probleme in calitatea lor de oameni, nu de femei. Nu a impratit niciodata lucrurile in feminin sau masculin si considera ca in ambele categorii exista incompetenti.

Privind inapoi cu seninatate, Nicoleta Cherechesiu nu regreta faptul ca a renuntat la studiile economice in favoarea presei. Ii place meseria pe care a ajuns s-o practice, pentru ca o considera una dintre cele mai frumoase meserii, cu nenumarate ocazii de a cunoaste foarte multe lucruri si oameni.