Este omul care isi evalueaza valoarea raportandu-se la propria sa constiinta. Mica Oprea. Femeia care, in dulcele grai moldovenesc, le traduce ardelenilor, de peste 30 de ani, limba administratiei publice. Un profesionist de exceptie, un adevarat formator de caractere, un om cald care insa isi deschide cu greu sufletul si are doar cativa prieteni, dar de cursa lunga. De la care nu a cerut niciodata nimic in schimb!

Prima data am vorbit de-adevaratelea cu Mica Oprea, cu „domnisoara” cum era cunoscuta de toata Bistrita, in urma cu 12 ani, cand mi-am facut un curaj nebun sa o abordez pentru a o invita sa fie protagonista unei emisiuni la AS-TV, numita „Femei care-au fugit de cratita”. Curaj nebun, pentru ca aproape toata lumea care o cunostea direct sau tangential pe Mica Oprea, secretarul Primariei Bistrita la acel moment, era de-a dreptul timorata de ea, de personalitatea ei intransigenta si de renumele sau. A acceptat si a reusit sa ma dea peste cap prin ceea ce am descoperit in Mica Oprea: un om cald, care pune pret pe semenii ei si nu vrea sa accepte ideea ca daca esti in vreo functie vremelnica sau in vreo pozitie importanta in aparatul birocratic trebuie sa-i tratezi pe cei din jur in bataie de joc. Un portret total diferit fata de cel care i se conturase in interiorul sistemului, pe care isi dorea sa-l faca sa se miste si sa lucreze pentru oameni, de femeie aspra, exigenta si fara mila fata de cei ce nu gandesc ca ea.

Iar omul Mica Oprea pe care l-am cunoscut atunci nu s-a schimbat! Poate doar, dupa cum spune ea insasi, in cei 12 ani de la primul nostru interviu si-a facut timp sa fie mai atenta la oameni, la actiunile lor si la modul in care acestia evolueaza sau merg ca racul inapoi atunci cand trebuie sa-si asume responsabilitati. Sau cand li se da pe mana putere ori bani! Si ceea ce descopera nu este intotdeauna pe placul sau. „Cei mai multi dintre noi suntem mari si tari doar pana cand suntem pusi in situatia de a decide, de a ne asuma responsabilitatea lucrurilor si faptelor noastre. Eu nu sunt domnisoara de pension, nu am nici dorinta si nici personalitatea necesara sa ma comport in acest fel. La mine albul e alb si negrul e negru, iar cine nu are putere sa transeze lucrurile intre alb si negru nu reprezinta pentru mine mare lucru ca om sau ca sef. Cel mult e doar unul dintre cei care sunt impusi de viata si conjunctura ca personaje principale intr-o piesa, fara ca respectivii sa stie nici rolul si, mai rau, nici piesa in care joaca”.

Din punct de vedere profesional, cariera domnisoarei Mica Oprea este dedicata in exclusivitate administratiei publice si respectarii legilor tarii cu sfintenie. Din postura de absolvent de drept, Mica Oprea nu isi poate imagina deloc cum ar fi fost sa profeseze ca avocat sau judecator. „Eu sunt genul de persoana care isi doreste sa ajute prin ceea ce face cat mai multi oameni, respectand bineinteles legea. Ca avocat sau magistrat nu puteam face acest lucru, pentru ca esti limitat. Pentru ca nu voi intelege niciodata de ce oamenii care intra in biroul unui functionar trebuie sa stea cu capul plecat cautandu-si dreptatea sau sa fie supusi unor umilinte repetate. Lupt cu toata fiinta mea sa schimb mentalitati, sa modelez caracterele celor care lucreaza in slujba cetateanului. Si aceasta nu este o chestiune bine primita de toti cei din jurul meu. Am avut reactii adverse pe fata, m-am simtit respinsa de multe ori doar pentru ca incomodam si nu eram ca toata lumea”.

Pentru a face fata schimbarilor fara numar din sistemul administratiei publice, Mica Oprea, om scolit si in tara si afara, invata continuu. Si vrea sa ii invete tot ce stie si pe cei de langa ea.

„Sunt foarte mandra de mine ca peste tot pe unde am umblat, nu foarte mult ce-i drept, pentru ca mi-am schimbat ciclic locurile de munca, asa cam o data la 10 ani, am reusit sa ajut oameni tineri sa se perfectioneze, sa-i fac sa-si doreasca sa fie cei mai buni. Nu fara foarte mare efort, e adevarat! ”.

Mica Oprea se bucura enorm cand ii sunt apreciate eforturile pentru ca este genul de profesionist care toata viata a muncit si altii se grabeau sa-si aroge meritele reusitelor ei. Indiferent de locul de unde a vegheat la respectarea normelor administratiei publice, in special, si a legilor tarii, in general, Mica Oprea si-a masurat propria competenta apeland la propria sa constiinta.

”Daca esti cinstit, corect si nu te doboara tentatiile, atunci poti fi convins ca esti pe drumul pe care trebuie si niciodata nu vei fi inlaturat ca o masea stricata. Asta daca esti si foarte bun in domeniul tau, ca altfel nu tine!”.

Ca profesionist care a lucrat direct pentru rezolvarea problemelor reale ale oamenilor, Mica Oprea a avut parte de-a lungul carierei sale si de tentative ale unora sau altora de a o determina sa inchida ochii sau sa plece urechea. Dar acestia si-au gasit nasul, pentru ca Mica Oprea le-a propus tuturor celor care incercau sa o mituiasca, sa faca o expozitie cu bunurile ce ii erau destinate, pe holul institutiei unde era la acea vreme, cu numele „donatorilor” scris negru pe alb. Si asa a oprit din fasa orice incercare de a-i fi cumparata onoarea!

„Onoare ai sau nu ai, nu poti spune ca ai doar din cand in cand. Corect esti sau nu, fara cale de mijloc si fara griul dintre alb si negru. Eu am masura propriei mele constiinte ca etalon in tot ceea ce fac si voi face vreodata.”

In toata viata ei profesionala, Mica Oprea a avut sefi. Toti barbati! Si nu crede ca si-ar fi putut permite luxul de a avea un sef si acasa. Isi asuma cu fruntea sus statutul de femeie singura, care a ales cariera, si isi doreste enorm sa aiba posibilitatea sa calatoreasca cat mai mult.

In special in China veche, pentru ca America nu o tenteaza. Si nu crede ca-i va fi imposibil sa-si vada visul cu ochii, pentru ca este tenace si chibzuita. Mult i-ar placea, de asemenea, sa lucreze intr-o institutie neguvernamentala de tip ONG, pentru a-si ajuta semenii.

Dar deocamdata e pe baricade, in administratie, inalt functionar public acum in postura de director al Cancelariei Prefectului! Inca ceva? Da! Ii plac pralinele belgiene!