Livia Moldovan este unul dintre acei oameni care o data ce a trecut printr-un necaz, nu poate sta cu mainile in san stiind ca si alti oameni ar putea trece prin acelasi cosmar. Poate cel mai tragic moment al vietii ei a fost atunci cand a aflat ca sufera de cancer. A fost o zi fatidica. Daca la inceput a refuzat sa recunoasca, in timp a decis ca trebuie sa ajute alte persoane care au trecut prin experienta ei.

„Chiar de ziua mea, cand am implinit 47 de ani, pe 5 noiembrie 1996, m-am trezit cu o senzatie ciudata la sani. Atunci mi-am dat seama ca ceva nu este in regula, dar am tot amanat sa merg la medic. Abia in primavara anului urmator am ajuns la Cluj si atunci medicul mi-a zis ca trebuie sa-mi faca operatie pentru a fi sigur daca este sau nu cancer. Cand am ajuns pe masa de operatie mi-am propus ca in momentul in care ma trezesc sa imi pun mana pe sanul drept sa vad daca il mai am. Cand am deschis ochii, toata familia era langa mine, m-am pipait, am simtit bandajele, am stiut ca e cancer si am adormit la loc”, povesteste inca marcata bistriteanca.

A fost doar inceputul suferintei. Au urmat apoi sedinte de chimioterapie, i-a cazut parul, starea de sanatate se tot inrautatea si a vrut de foarte multe ori sa renunte la lupta. Cu ajutorul familiei a reusit insa sa mearga mai departe si in cele din urma a scapat. „Sunt foarte multe femei care vin acum la noi in faza de chimioterapie si noi nu putem decat sa le impartasim din experientele noastre pentru ca nu avem psihologi. Le povestesc ca si noua ne-a fost greu, ca si noi am trecut prin asta, dar trebuie sa mearga mai departe pentru ca doar asa pot scapa”, explica Livia Moldovan.

Dupa ce a scapat de necazurile ei a inceput sa-si puna problema felului in care poate sa le ajute pe celelate femei care au trecut sau ar putea trece prin aceeasi experienta ca si ea. In 2004 i-a venit ideea Clubului Amazoanelor si, imediat dupa aceea, a si initiat demersurile pentru a infiinta ONG-ul.

Desi era sotia primarului orasului Bistrita nu i-a fost deloc usor sa duca activitatea mai departe. La inceput au fost putine, pentru ca femeilor le era foarte greu sa accepte boala. „La prima intalnire erau in jur 30 de femei si majoritatea tineau capul in pamant, le era rusine, se considerau vinovate pentru ca au facut cancer”, isi aminteste presedinta clubului.

In prezent sunt peste 460 de femei in evidentele asociatiei si beneficiaza de ajutor, iar alte sute de femei din tot judetul au beneficiat de mamografii, ecografii sau teste Papa-Nicolau gratuite. „Orice femeie care are nevoie de ajutor, care simte ca ceva nu este in ordine sau care are nevoie de un sfat poate veni in orice miercuri dupa-masa la sediul nostru de pe pietonalul Liviu Rebreanu, nr. 18”, mai spune Livia Moldovan.