Când e pe scenă, reuşeşte ceva ce nu prea reuşesc mulţi artişti ai zilelor noastre: să impună! Respect. Faţă de ea ca artist, faţă de ea ca om, faţă de ceea ce se luptă să păstreze. Cântă de te trec fiori şi vrând-nevrând îţi îndrepţi spatele când o vezi. Niciodată nu s-a zbătut să fie populară. Preferă să fie ea! Fără excepţii!
Domnica Dologa a ”răsărit” într-o familie cu încă patru fete, de pe Fiad. Adică ”pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, cum îi place Domnicăi să spună. Devreme în viaţă a învăţat prima lecţie: visele nu devin întotdeauna realitate exact atunci când îţi doreşti, dar, dacă perseverezi, ai toate şansele să ţi le împlineşti.Copilă fiind, Domnica Dologa şi-a dorit enorm să devină elevă a Liceului de Muzică din Bistriţa, dar familia a trezit-o repede la realitate: nu îşi permiteau să o susţină la şcoală acolo, iar mama îşi dorea ca fata ei să înveţe o meserie, să-şi câştige existenţa.
Cântatul nu era o opţiune şi nu era văzut de părinţii ei ca un lucru serios, de viitor. Aşa că, a făcut 10 clase la şcoala din sat şi imediat după absolvire a intrat în pâine: s-a angajat la fabrica de textile din Năsăud. A urmat visul părinţilor ei. Dar nu şi l-a abandonat pe-al ei! Muncind în schimburi, Domnica Dologa s-a încăpăţânat să-şi continue studiile, s-a înscris la Şcoala Populară de Artă şi şi-a văzut de drum. Drum care a dus-o, inevitabil, pe scenă. A făcut parte, timp de 15 ani, din Cununa de pe Someş, ca artist amator, a bătut ţara în lung şi în lat cu acest ansamblu, a dus cântecul năsăudean peste mări şi ţări.
În 1995, Domnica Dologa a câştigat concursul pentru tineri interpreţi, organizat de Radiodifuziunea Română, iar în 1998 şi-a adjudecat Crizantema de Aur, cântând dumnezeieşte romanţe. Nu îşi afişează titlurile şi diplomele câştigate, dar se simte onorată ori de câte ori îi este recunoscut talentul, vocea şi dăruirea. Recunoaşte, cu tristeţe în vocea ei care se încăpăţânează să cânte muzică populară autentică, că în ziua de azi s-a răsturnat sistemul de valori, iar artiştii ca ea nu au ”trecere”. Poate de aceea este atât de încântată de un premiu pentru cea mai bună interpretă de muzică populară din Bistriţa-Năsăud, acordat de la Etno TV, care a luat-o total prin surprindere, fiind bine ştiut ce fel de cântece sunt agreate de televiziunile comerciale.
Chiar dacă ştie că nu este populară, că televiziunile nu se înghesuie să o aibă pe lista de inviaţi în emisiuni sau spectacole, Domnica Dologa îşi permite luxul de a rămâne autentică, de a cânta cum aproape nimeni nu o mai face. Poartă costume populare primite cadou de la bătrânii satelor pe care le colindă pentru a-şi culege cântecele, stă în bibliotecă pentru a căuta melodii despre care nimeni nu mai ştie nimic şi riscă să se piardă şi urcă pe scenă cu o atitudine care transmite toată demnitatea ţăranului român adunată din moşi strămoşi. Refuză să cânte la nunţi, cu excepţia celor a prietenilor care acceptă să interpreteze ce vrea ea. Domnica Dologa spune că nu vrea să se simtă umilită, nu vrea să se prostitueze artistic cântând ceea ce numai folclor nu mai e, chiar dacă ştie că financiar are de pierdut.
”Norocul meu e că niciodată nu am făcut un capăt de ţară din bani. Că sunt mulţi, că sunt puţini, nu mă interesează. Pot trăi fericită, bucurându-mă de ceea ce îmi dă Dumnezeu, nu de ceea ce primesc de la oameni!” spune Domnica Dologa.
Acum, Domnica Dologa este artistă a Ansamblului “Dor Românesc” şi visează să facă un proiect prin care muzica populară, obiceiurile strămoşeşti şi tradiţiile acestor locuri, să fie adunate pe suport audio-video pentru a nu se pierde.
“E datoria noastră, a celor care credem în valorile autentice, să nu lăsăm să moară această parte din noi. Constatăm cu tristeţe că şi bătrânii satelor ştiu muzică populară de la radio sau de la televizor. Acum când mai avem ce salva trebuie să facem ceva. Până nu e prea târziu. Eu îmi culeg cântecele mai mult din bibliotecă şi îi sunt recunoscătoare profesorului Liviu Păiuş din Rodna, care a intrat la Arhivele Statului de la Bucureşti pentru a aduce de acolo culegeri de folclor de unde mă inspir. Ultimul meu album, imprimat cu maestrul Ştefan Cigu, de acolo are cântecele.”
Acesta este marele of al Domnicăi Dologa: să nu se piardă ceea ce avem. În rest, Domnica Dologa îşi vede de drum! Cu capul sus! Domnica Dologa este o femeie mândră. Mândră de darul ei, mândră de portul ei, mândră de neamul ei, mândră de cântecele ei. Emană această mândrie prin toţi porii şi reuşeşte să o şi transmită. Mândria Domnicăi Dologa e molipsitoare!
Rubrica PORTRETUL UNEI DOMANE este susţinută de Agenţia de Imagine Bistriţa