Si-a gasit adevarata vocatie in invatamant, fiind atat profesorul de la catedra caruia ii pasa cum se prezinta in fata elevilor din toate punctele de vedere, cat si directorul devotat scolii, mandru de ceea ce a reusit sa faca. Doina Pana este femeia care a invatat ca “raul se dezvolta, atunci cand binele sta deoparte”.

Doina Pana a absolvit liceul la Colegiul National “Liviu Rebreanu” din Bistrita in anul 1976. Isi continua studiile la Universitatea Politehnica din Bucuresti, iar in perioada 1981 – 1983 lucreaza ca inginer la Fabrica de Hartie din Prundu Bargaului. Ajunge sa faca cunostinta cu invatamantul strict intamplator. “Imi era baiatul mic si avea mici probleme medicale, ca orice copil. Tocmai ne mutasem la Bistrita, lucram la Iproeb iar atunci, inainte de Revolutie, Liceul Infoel era patronat de fabrica. M-am detasat un an de zile sa pot sa fiu mai mult timp cu baietelul, ca sa aflu mai apoi ca mi-am descoperit vocatia”, marturiseste Doina.

Fiind de profesie inginer, a lucrat o buna perioada intr-un univers al barbatilor cu care s-a inteles foarte bine. “Eu nu imi pun problema daca e femeie sau barbat, incerc sa vad omul. Lucrez bine atat cu barbatii cat si cu femeile. Foarte rar mi s-a intamplat sa intalnesc si misogini, dar sunt”. A fost pe rand profesor, sef de catedra, dar si inspector, iar din anul 2002 si pana in prezent ocupa functia de director adjunct la Colegiul Tehnic Infoel din Bistrita unde coordoneaza partea administrativa si preda materiile de specialitate.

Doina Pana a intrat in politica in luna ianuarie a anului 2004, la invitatia conducerii partidului din care face si acum parte. Isi aminteste ca era oarecum in cumpana daca sa faca acest pas, si s-a sfatuit cu fiul ei care i-a spus simplu: “Mama, daca nu iti convine, cobori la prima statie!”.

Dar a ales sa ramana in tren, cu atat mai mult cu cat a ajuns la concluzia ca e usor sa stai pe margine si sa critici, in timp ce greul se simte atunci cand iti faci curaj sa intri pe o usa si sa lupti.

“Ma saturasem de statutul de a nu-mi conveni si am luat act de acest fapt. Am ales atunci sa intru in PSD pentru ca eu nu puteam fi decat de stanga. Iar PD-L, care atunci era Partidul Democrat si era tot de stanga, nu–mi convenea. De fapt nu imi placeau oamenii care erau atunci, ca si echipa”, povesteste Doina Pana.

Evolutia ei in plan politic si adminstrativ se dovedeste a fi insa una fulminanta. Prinde perioada electorala si candideaza pe loc eligibil la Consiliul Judetean Bistrita-Nasaud, devenind astfel consilier in vara aceluiasi an, 2004. Castiga si un al doilea mandat de consilier judetean, pe care se vede nevoita sa il intrerupa in 2009, ca urmare a incompatibilitatii cu noul ei statut: cel de secretar de stat in Ministerul Educatiei, Cercetarii si Inovarii, cum se numea la acea data. Aici avea sa cunoasca o altfel de viata, total diferita de cea cu care era obisnuita in teritoriu.

“Am avut marele avantaj ca plecam in minister dupa 30 de ani de munca in sistem. In afara de educatia timpurie cu care nu am avut de-a face, stapaneam tot ce inseamna preuniversitar si asta m-a ajutat enorm. Insa viata in minister a fost foarte grea! Sub aspectul in care, mai devreme de ora 23.00 seara, nu terminam ziua de munca. Ba chiar se intampla sa ma prinda 1.00 noaptea tot in minister. Pentru mine, Bucurestiul a fost un loc unde imi desfasuram activitatea fara sa am timp sa vad orasul. Dimineata, la ora 9.00, ma lua o masina care ma ducea la minister. Daca aveam de mers la o intalnire, aceeasi masina ma ducea, timp in care citeam punctual ce trebuia discutat la intalnirea respectiva, veneam inapoi si imi continuam treaba pana noaptea. In weekend, fie se intampla ca aveam vreo manifestare prin tara, fie veneam acasa de unde ma luau de noua si ma duceau in judet la tot ce inseamna manifestare si chiar erau destule. Obligatoriu, doua nopti le petreceam pe tren, pentru ca veneam vineri noaptea la Bistrita iar duminica seara ma intorceam in Capitala. Si nu stiu… imi era dor de o viata normala, sa ma duc la cumparaturi, nu in sensul de a face shopping, ci cumparaturi normale cum e sa iei o paine, sa zicem. Eu comandam mancare prin catering la minister. In cele 9 luni de zile, eu nu am avut viata personala. Poate am fost oarecum si exagerata, pentru ca aveam spaima ca tot bunul meu nume facut in 30 de ani de munca, se poate duce pe copca in mandatul meu de secretar de stat”, explica Doina.

Si totusi, in acea perioada relativ scurta pentru o astfel de functie, aceasta femeie si-a adus aportul la Codul Educatiei, la stabilirea criteriilor de performanta dupa care se dorea salarizarea cadrelor didactice. Insa luna octombrie a lui 2009 avea sa insemne iesirea social–democratailor din arcul de guvernamant si implicit a oamenilor lor aflati pe functii importante la acea data. Astfel, Doina Pana revine la Bistrita pe ideea ca va face o mica pauza pana la prezidentiale, convinsa fiiind, la fel ca si colegii ei de partid, ca PSD va reveni la putere, si astfel va putea continua ceea ce a inceput la minister. “Sa stiti ca atunci au fost demarate proiecte importante si multe. Unul dintre ele facea referire la restructurarea intregii curricule de la clasa I pana la a XII-a si care a ajuns in faza de a fi finantat cu 20 de milioane de euro. Partea de cofinantare a Guvernului insemna 2 milioane de euro. Si s-a hotarat ca, decat sa dam cei 10%, mai bine sa renuntam. Sunt sigura ca proiectul se putea pune in practica pentru ca se plateau acei oameni care sa gandeasca intreaga curricula. Insa la noi se vrea reformare dar fara bani. Nu ai cum! E mult de lucru pentru cei care trebuie sa se ocupa de asta, e nevoie de o echipa serioasa care sa faca o munca laborioasa si care trebuie platita. Dar nu poti in saracia care este la noi, decat prin bani europeni. Ei bine, s-au pierdut!”

Daca ar fi revenit la minister, Doina Pana spune ca s-ar fi luptat in special pentru partea financiara, adica sa fie alocati suficienti bani, astfel incat sa se investeasca in oameni de calitate, nu doar in baza materiala, chiar daca nu se dadea mult trambitatul 6%. “Nu poti sa scoti calitate fara oameni! Cine mai vine in invatamant, cand si acum un profesor cu vechime primeste 800-900 de lei? O buna parte dintre ei, daca nu ar sta cu parintii, nu ar putea trai! Profesorul e un exemplu, e in permanenta in fata unui colectiv caruia trebuie nu doar sa ii spuna cum sa se imbrace, sa se spele, sa se comporte… ci sa ii fie el un model, sa fie in permanenta la curent cu tot ce apare. Imi doream foarte mult ca statutul dascalului sa revina la ce a fost odata: o persoana respectata! In privinta curriculei... se puteau face multe! Mi-as fi dorit ca sistemul sa fie mai aplicativ, sa scapam odata de teoretizarea asta stufoasa. Imi placea mult exemplul Finlandei si in directia aceea m-as fi orientat. Ei au stiut cum sa ajunga la bunastare prin finantarea sistemul educational, cercetarii si inovarii”.

Pentru Doina Pana, faptul ca a ajuns secretar de stat, femeie fiind, nu a constituit un impediment, fiind importanta latura personala, caracterul omului, dupa cum a invatat din experienta traita. Ocupand de-a lungul anilor diverse functii, a putut face comparatii in ceea ce priveste asumarea fiecareia. Daca la Consiliul Judetean exercita practic un extra-job, la serviciul prestat in invatamant, la minister a invatat sa dea tot, sa isi cantareasca bine fiecare cuvant care putea fi scos din context de presa nationala. “Este o munca grea atat pentru un barbat, cat si pentru o femeie. Nu neaparat ca si volum de munca, care oricum este urias si contra conometru, ci mai ales ca stres”.

Caracter puternic, cu inclinatii de lider, Doina Pana a reusit sa se afirme si in sanul partidului pe care il reprezinta. In luna august a anului 2004 devine presedinta a Filialei Judetene de Femei a PSD, si implicit vicepresedinta a organizatiei mama. In anul 2008 este aleasa vicepresedinta a Organizatiei de Femei a PSD la nivel national. “In facest moment sunt autosuspendata din ambele functii pentru ca sunt incompatibile cu statutul meu de director in educatie. Oricum pe mine politica m-a prins director, nu m-a facut director. Acum fac parte din Biroul Permanent Judetean al partidului”.

Ca si mama, Doina Pana se declara mandra de fiul ei in varsta de 30 de ani, care s-a realizat profesional avand o cariera de succes in domeniul IT, iar in urma cu doi ani si-a intemeiat la randul sau o familie. Amintirea sotului, care in 2003 a trecut in nefiinta, i-a ramas vesnic in suflet, ca un imbold ce a indemnat-o mereu sa lupte cu viata.

Munca depusa in invatamant in paralel cu politica, nu ii lasa Doinei Pana prea mult timp liber, fiind mereu prezenta la deplasarile prin judet sau la nivel national, sau implicata in activitatile specifice Organizatiei de Femei a PSD. Totusi, atunci cand prinde o portita, alege fie sa citeasca, fie sa isi petreaca timpul pe calculator.

Iubeste drumetiile montane si merge cu placere, ori de cate ori reuseste, dar nu prea des, la casuta ei de vacanta de la Bistrita Bargaului. Un prieten deosebit la care tine foarte mult este Blacky, un caine lup belgian de 15 ani, care, spune ea, poate fi mai devotat decat un om.

In viziunea Doinei Pana, o femeie de succes isi construieste o cariera sub umbrela proprie si nu o foloseste pe a nimanui, cu atat mai mult a unui partid. “Nu stiu, fiecare isi impune un target, iar in momentul in care l-a atins, poate spune ca a dobandit si succesul. Daca stau si judec toate functiile pe care le-am avut in timp, pot spune ca sunt o femeie de succes. Doar ca, dupa o anumita varsta, redefinesti succesul! Adica, nu il mai vezi prin functie, ci prin ce lasi in urma ta, ce vezi cand te uiti dimineata in oglinda. Vine o vreme, asa catre 50 de ani, cand ajungi la convingerea ca nu te-ai nascut numai sa mergi la servici, sa vii acasa si sa o iei de la capat, ci vrei sa te uiti si sa actionezi in jurul tau. Pentru mine, cea mai mare satisfactie este sa ajut, si de aceea pot spune ca implicarea in politica mi-a adus multa satisfactie. Ca si simpla persoana poti sa ajuti, dar in momentul in care ai in spate un partid politic, atunci ajuti mult”.