Ar fi putut alege să fie una dintre doamnele din această țară care își împarte timpul între cumpărături la Paris sau Milano și saloanele de înfrumusețare. Pentru că își permite! Dar Dana Onița știe că toate acestea sunt doar niște mofturi, care nu ar demonstra altceva decât sărăcia ei sufletească. Așa că a ales ca din averea familiei, construită de la zero împreună cu soțul ei și partenerii lor de afaceri, să dăruiască. Pentru că Dana consideră că degeaba ai tu tot ce-ți trebuie și mai mult decât atât, dacă cei din jurul tău nu-și permit să pună copiilor o bucată de pâine pe masă sau își privesc neputincioși pruncii bolnavi, neavând banii necesari unor tratamente.

Dana nu și-a asumat un rol mesianic de a fi salvatorul tuturor celor oropsiți, săraci sau bolnavi, pentru că este un simplu om care știe că are limitele sale și oricâți bani ar avea în conturi nu ar fi suficienți pentru a rezolva toate problemele omenirii. Dar își asumă voluntar responsabilitatea de a da o mână de ajutor acolo unde i se cere sau unde află că ar trebui să intervină. O face cu discreție, fără camere de luat vederi după ea sau comunicate în presă. Și își implică propriii copii, chiar dacă încă sunt la vârste fragede, în campaniile umanitare, pentru că vrea să-i învețe să fie responsabili și să fie ... oameni. Este modul ei de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru darurile primite de ea de la viață: cei doi băieți ai săi, pe care i-a așteptat timp de 17 ani după căsătorie și au venit când Dana credea că nu îi este dat să trăiască bucuria de a fi mamă. Iar acum, că-i are, Dana vrea să-i crească frumos, arătându-le care sunt adevăratele priorități în viață, valorile ce trebuie respectate și iubirea de semeni.

Dana Onița este o femeie sigură pe ea, cu o energie vulcanică, gata în orice moment să acționeze. Chiar și când se relaxează, îți dă sentimentul că ”fierbe”. Pare dură pentru cei care nu o cunosc, dar pe măsură ce se lasă descoperită arată că este un om cald, suficient de timid și de pățit încât să-și mascheze sensibilitatea sub masca intransigenței. Este modul ei de a se proteja. Pentru că în viață a avut parte și de oameni care i-au luat bunătatea drept prostie și de ”prieteni” ce și-au ascuțit ghearele pe pielea ei. Dar Dana a învățat din propria experiență că e pierdere de timp să acorzi importanță persoanelor de acest gen sau să te apuci să le plătești cu aceeași monedă.

”Viața este prea scurtă pentru a ne-o risipi cu nimicuri de genul răzbunare, ranchiuni, invidii. Viața îți scoate în cale oameni frumoși spre care trebuie să-ți îndrepți privirile și să-i ții lângă tine. Aceștia contează” spune cu convingere Dana Onița și o credem pe cuvânt.

Bine înfiptă în afacerea familiei, în care s-a implicat abia după ce și-a construit propria ei carieră ca economist într-o firmă ce nu avea nici o legătură cu bussines-ul soțului său, Dana Onița a luat acum o pauză profesională. Pentru că, acum se dedică creșterii copiilor săi și binelui semenilor aflați în dificultate. Este prezentă acolo unde te aștepți mai puțin, să dea o mână de ajutor. Nu așteaptă să i se bată la ușă pentru a se implica în campanii umanitare, ci merge singură acolo unde simte ea că trebuie să fie. Și se implică de parcă ar lupta pentru cauza ei, nu a altora.

”Trebuie să crezi într-o cauză, nu să ți se impună una pe care nu o simți. Poate te implici și acolo, dar nu cu tot sufletul. Pentru că eu, dacă nu îmi ajunge la suflet ceva, nu pot să dau tot ce e mai bun din mine. Iar aici nu e loc de jumătăți de măsură: ori faci cu dăruire totală, ori îți vezi de treabă. Și nici nu trebuie să bați toba să anunți că faci un bine, pentru că asta e egal cu a nu-l face!” consideră Dana Onița.

Și îi respectăm opțiunea de a nu ”bate toba” de fiecare dată când știm că acționează pentru binele semenilor ei. Deoarece, după cum spune Dana, caritatea se face, nu se vorbește. Dar ne permitem totuși să-i spunem că o apreciem! O și spunem, chiar dacă Dana ne-ar asigura că e suficient că simte asta!

Rubrica PORTRETUL UNEI DOAMNE este susținută de Agenția de Imagine Bistrița