Ana Maria Stefanutiu Muresan provine dintr-o familie simpla de agricultori din comuna Spermezeu. Parintii si-au dorit mereu ca fata lor sa invete, sa aiba un loc de munca respectat si au facut toate eforturile pentru ca ea sa intre in randul celor bine vazuti la sate: invatatoarea, preoteasa, doctorita. Astfel, Ana Maria urmeaza Liceul Pedagogic, iar timp de 3 ani este titulara pe un post de educatoare la o gradinita din oras. In aceeasi perioada isi intemeiaza o familie, iar o buna perioada o petrece alaturi de primul ei baietel, Robert.

In luna decembrie a anului 2001 avea sa se deschida la Bistrita societatea Geoplast, iar Ana Maria isi propune, cu ambitie si rabdare, sa se implice in activitatea firmei, alaturi de sotul ei. A inceput cu partea de contabilitate, in paralel urmand si Facultatea de Studii Economice, iar dupa doi ani si-a dat seama ca menirea ei nu este in invatamant. „Stiam deja foarte multe si imi place ceea ce fac. Si mi-am propus sa ma ocup de o alta latura a Geoplastului, de partea de sticla. Este ceva mai pretentios, dar am considerat ca mi se potriveste. Si pe langa asta, eu si sotul meu nu ne intelegeam foarte bine lucrand impreuna, pentru ca fiecare vedea lucrurile altfel. Trebuia sa fac altceva, sa nu ne suprapunem. Si din cauza aceasta noi ne-am separat in business, fiecare cu angajatii lui. Eu am inceput cu sticla, avem acum o hala, iar cu timpul am dezvoltat si partea de tamplarie. Asta era si ideea, sa fim impreuna, sa ne impletim in munca, dar totodata sa se vada diferentele”, marturiseste Ana Maria.

Fara frica de esec, la inceputul anului 2004, Ana Maria decide sa joace o carte importanta in viata ei de femeie de afaceri: a ipotecat apartamentul familiei pentru a lua un credit sa-si dezvolte afacerea. Asa a inceput Geoplastul sa produca si partea de sticla si sa devina astazi cunoscut si apreciat si pe acest palier. „Practic, de aici am inceput, de jos. Ne-am dorit foarte mult sa facem ceva, eu personal am vrut sa reusesc. Pentru ca provin dintr-o familie modesta era clar ca nu putea sa imi sustina mie visele. De felul meu am fost incapatanata si nu as putea sa lucrez intr-un loc in care sa mi se spuna ce sa fac. Normal ca acum imi spune tot timpul clientul ce sa fac, dar sub o alta forma”.

Intrarea pe o piata destul de aglomerata nu a fost lucru usor, spune Ana Maria. „Multa lume ma intreaba cum am reusit pentru ca nu a fost usor, mai ales ca sunt multe firme puternice pe acest domeniu. In general, eu nu am handicapul asta! Ma gandesc ca daca imi propun ceva trebuie sa iasa. Am fost foarte mici, dar am reusit sa devenim mari. Cand am inceput eu cu sticla, s-a deschis si firma Orizont, Teraglasul actual. Va dati seama ca diferenta era foarte mare. Dar mi-am zis ca daca nu pot sa concurez cu ei prin volum, pot prin calitatea serviciilor si diversitate. Asa ca, lucrarile deosebite, pretentioase, le directioneaza ei acum spre noi”.

In prezent, Ana Maria gestioneaza circa 90% din productia Geoplast si are in subordine, numai pe partea de sticla, 18 angajati, asta fara a tine cont si de cei care se ocupa de vanzari si investitii. Firma Geoplast s-a exins recent si in Cluj-Napoca unde detine un spatiu si 4 angajati, facandu-si simtita bine prezenta si acolo.

Coordonarea unui business din domeniul constructiilor a insemnat automat munca cu barbatii. Treptat, din femeia timida, Ana Maria s-a transformat intr-un om care stie acum sa se impuna, sa isi sustina punctul de vedere si sa lucreze cu usurinta cu oricine, indiferent ca e barbat sau femeie. „Mi s-a reprosat de multe ori, chiar si de catre sotul meu, ca am tendinta sa imi pierd din feminitate. Dar ca sa te impui, nu ai cum sa nu fii barbatoasa. Tin minte ca la inceput, cand eu aveam 23 ani, erau in subordinea mea barbati angajati cu varsta de 35-40 de ani. Nu a fost usor sa ii determin sa imi accepte punctele de vedere si sa ma asculte, sa ma respecte. Dar nu a fost nici imposibil”.

Pe parcursul timpului, Ana Maria a hotarat sa le ofere o sansa si reprezentantelor sexului frumos, asa ca majoritatea sefilor din firma Geoplast este formata din femei.

Daca pe plan profesional Ana Maria este foarte multumita, lucrurile stau minunat si pe segmentul familie, pentru ca se declara o sotie si o mamica suta la suta implinita. Este casatorita de 11 ani si are doi baieti: Robert, care a implinit 8 ani, si Sergiu, micutul de 2 anisori.

Pentru a le oferi posibilitatea sa se dezvolte, pe Robert l-a indrumat spre sport, in speta artele martiale. Treptat s-a dovedit a fi o alegere potrivita, intrucat baiatul a castigat pana acum zeci de medalii si premii la nivel national. De aceea, Ana Maria s-a implicat si in sustinerea financiara a Clubului unde se antrenezeaza fiului ei. „In primul rand, il ajut pe copilul meu pentru ca vad ca ii place si munceste mult sa faca performanta. Ma gandesc ca la varsta asta, de 8 ani, decat sa isi piarda vremea cu alte lucruri mai putin utile, mai bine la sala de sport. Pana la urma, artele martiale ofera un echilibru si dezvolta foarte mult organismul”, este convinsa Ana Maria.

Robert fiind primul baiat a fost si prima experienta a ei de cum sa iti educi copilul inca de mic sa pretuiasca munca si banul. Prin urmare, baietelul de doar 8 ani a primit un loc de munca in firma parintilor si primul lui salariu. „A fost o perioada in care Robert nu facea diferenta, nu aprecia ceea ce are, cum se fac banii pe care ii cheltuim. Asa ca, pe timp de vara l-am adus la lucru cate 2-3 ore, si mergea dintr-o sectie in alta sa duca o lucrare sau o comanda, sa vada cum se munceste, sa puna si el osul. A fost cel mai fericit cand i s-a dat primul lui salariu. Drept urmare, cand a plecat in vacanta a stiut sa pretuiasca banii munciti de el. Si-a luat rolul in serios si acum abia astepta sa vina din nou la munca”, povesteste, zambind, mama.

Ana Maria Stefanutiu Muresan se inscrie in randul femeilor de succes din Bistrita, fiind omul care stie cum sa razbeasca, cu zambetul pe fata, intr-un univers al barbatilor.“Cred ca mi se potriveste ceea ce fac acum si nu ma vad lucrand altundeva. Imi iubesc viata si imi place ceea ce vad in jurul meu. Cand ma uit dimineata in oglinda, ma bucur ca e o noua zi!”