S-a născut la Târgu-Mureş, a făcut ravagii la Bistriţa, unde şi-a început cariera în teatru şi muzică pe scena Colegiului “Liviu Rebreanu”, în trupa de teatru Asterix şi a dat lovitura la Bucureşti, unde locuieşte şi îşi desfăşoară activitatea în prezent, atunci când nu este invitată să concerteze pe scenele occidentale. Pentru că, în 23 martie, Ada Milea are de susţinut un concert lângă Frankfurt, în 27 martie o puteţi admira la Teatrul Naţional din Cluj, cu spectacolul “Cântece de iarnă pentru toate anotimpurile”, iar la începutul lunii aprilie va prezenta “Insula”, după Gellu Naum, în San Diego, la Universitatea din California, alături de Alexandru Bălănescu.

Cum se descurcă în lumile spectacolului şi ale muzicii femeia Ada Milea? Foarte bine: “N-am observant că ar exista vreo diferenţă de “tratament” pe sexe. Probabil din cauză că nu mi-am făcut loc pe scena fâlfâindu-mi vreo fustă scurtă...Nu există avantaje sau dezavantaje pe care să le cunosc...”

A fost, o vreme, actriţă la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, a realizat coloana sonoră a unor spectacole jucate la Teatrul Odeon, Teatrul Bulandra, Teatrul Naţional din Bucureşti, Târgu Mureş şi Timişoara, Teatrul Nottara, Teatrul Luni de la Green Hours şi Teatrul Act din Bucureşti, a susţinut un curs despre Valoarea melodică şi ritmică a limbajului poeziei la Academia de Teatru şi Film Athanor, înfiinţată şi condusă de regizorul David Esrig, undeva la graniţa dintre Germania şi Austria. A fost unul dintre puţinii români care au fost selectaţi să facă parte din spectacolele celebrului Cirque du Soleil – însă, după două luni de repetiţii, a realizat că nu se potriveşte în peisaj, astfel încât a renunţat la contractul de 3 ani şi la şederea în Canada...

“Cred că adevărul arată în toate felurile, după chipul şi asemănarea celor care-l reprezintă. Mie-mi place adevărul brutal, pentru că economisim timp când îl aflăm. Adevărul cu perdele poate e mai indicat, dar mă tem că perdelele pot produce erori fatale. Adevărul e important pentru mine fiincă nu am o memorie tocmai bună...”

A avut parte şi de câteva întâlniri binecuvântate, cu oameni speciali care i-au marcat destinul şi cariera: Lyggia Naum (soţia poetului Gellu Naum), muzicianul Alexandru Bălănescu, regizorii David Esrig, Mihai Măniuţiu, Alexandru Dabija şi mulţi alţii...

“Toate ne folosesc: şi raţiunea, şi feelingul şi spontaneitatea… Mai ales când nu ne dăm seama. Cred că orice lucru ne “construieşte” ca artişti şi ca oameni. Şi e foarte frumos că se întâmplă asta, dacă nu se ajunge la “copy-paste”.

La începutul lunii ianuarie, când a fost prezentă la Bistriţa pentru a-şi lansa ultimul album – “Alcool”, pe versurile poetului Ion Mureşan, acesta recunoştea că Ada Milea i-a demonstrat că poezia este importantă şi pentru cei care nu citesc poezie, dar poate ascultă muzică... “Îi sunt recunoscător că a găsit o cale regală pentru poezie către cititori...”. cu acelaşi prilej, prozatorul Ioan Groşan a povestit publicului că Dumitru Ţepeneag, fascinat de umorul şi textele Adei Milea – i-a mărturisit că dacă mai există tineri ca Ada Milea în România, nu este totul pierdut.

“Alcool" (în 2012, cu Bobo Burlăcianu şi Cristian Rigman), "The Island” (cu Aleandru Bălănescu, 2011), “Inventar” (2008), “Nasul” (cu Bogdan Burlăcianu, 2007), “Quijote” (2004 cu varianta sa în engleză apărută în 2006), “Apolodor” (2003), “De ce fierbe copilul în mămăligă” (2003), “Absurdistan” (2003), “No Mom’s Land” (2002), “Republica mioritică România” (1999) sau “Aberaţii sonore” (1997) – acestea şi multe alte proiecte ale Adei Milea reprezintă o provocare şi o şansă pentru public de a se contamina cu poezie, umor şi muzică tulburătoare. Pentru că, vorba Poetului – este suficient, poate, să paralizezi vocabularul... Din afară înăuntru, dinăuntru în vârful piciorului... “Sper că sunt fericită, da. Mie aşa mi se pare..” concluzionează Ada Milea.

Rubrica PORTRETUL UNEI DOAMNE este susținută de Agenția de Imagine Bistrița