Mihaela Tarmure s-a stabilit la Bistrita in februarie '95 si recunoaste ca a parcurs la Consiliul Judetean o etapa foarte importanta din viata sa. Aici s-a specializat in Administratie Publica, a urmat cursurile Facultatii de Administratie Publica, la Babes Bolyai iar apoi un master in Afaceri Publice Europene. A inceput sa lucrez pe proiecte europene din 2004, cand in Administratia Publica nici nu se vorbea, nici nu se stia despre asa ceva. In 2006 a avut oportunitatea sa plece pentru 3 luni la Bruxelles, sa lucreze la biroul de reprezentare a Uniunii Nationale a Consiliilor Judetene din Romania.

In 1996, pe 25 martie, in ziua Buneivestiri, Mihaela si Gavril Tarmure au inaugurat fundatia Societatea de Concerte:

“Mi-am dorit-o de la bun inceput, pentru ca stiam ca sotul meu poate, isi doreste si este foarte bun in meseria lui. L-am asigurat de tot sprijinul meu si, recunosc, a fost foarte greu la inceput. Imi amintesc de exemplu, ca am organizat la un moment dat un concert mare si tot salariul pe care-l primisem la Consiliul Judetean in luna aceea l-am dat pentru onorariul instrumentistilor din orchestra. A doua zi nu mai aveam bani de paine. Dar s-a intamplat o minune, au picat de undeva alti bani si asa s-a intamplat mereu: ce am daruit, am primit inapoi inzecit...” spune Mihaela Tarmure.

Au fost ani de sacrificii si munca acerba pe care si-i aminteste ca pe niste clipe teribil de frumoase si incarcate de spiritualitate:

“Am evoluat odata cu fundatia noastra, precum alaturi de un copil. Practic toata familia a evoluat impreuna cu ea. Baiatul nostru atunci si-a descoperit veleitatile artistice, pana atunci fiind un foarte bun matematician si programator de nota 10... Lina, fetita noastra cea mica, ne-a ajutat si ea cu traduceri, cu afise, cu programele de sala. Fara sa ne dam seama, munca la fundatie ne-a absorbit pe toti si fiecare si-a gasit locul in interiorul ei”.

Mihaela Tarmure este multumita cu tot ceea ce a acumulat in viata si admite ca, desi nu este normal, munceste uneori cate 10-12 ore pe zi. Dar s-a obisnuit cu acest ritm de lucru si ii place asa.

“Puterea mea vine din satisfactia lucrurilor care se intampla in fundatie... Cred ca trebuie sa vrei sa faci ceva, trebuie sa-ti doresti sa inveti contabilitate si management si apoi sa vrei sa le aplici si in practica. Cred ca trebuie sa ai mereu constiinta lucrului bine facut, cred ca asta m-a definit pe mine. Atunci cand am inceput un lucru, l-am dus pana la capat.”

Nu o intereseaza politica si nu-si doreste nici o functie in plus pentru ca “functiile vin si trec, eu am considerat ca am nevoie de timp pentru lucruri care sa reziste, nu satisfactii de moment. De altfel, dintotdeauna, m-am raportat la alte valori (nu tocmai cele materiale), la arta, cultura sau oameni. Sunt bucuroasa pentru fiecare zi care vine, pentru fiecare om pe care-l pot privi in ochi. Sunt fericita atunci cand vad o sala de spectacole bucurandu-se la sfarsitul unui concert... Atunci cand le ascult aplauzele, inteleg ca oboseala are un sens iar bucuria pe care o provoci in oameni cu un spectacol bun este de nedescris. Oamenii nu pot fi mintiti si nici pacaliti, ei sunt cei care ne rasplatesc prin simpla lor prezenta, prin aprecierile pe care ni le adreseaza...” mai spune Mihaela Tarmure.

A existat multa invidie si rautate uneori – dar acestea nu au constituit o piedica in calea lor. Au insistat, au organizat prin fundatie concerte, spectacole de teatru, cursuri de educatie muzicala, conferinte, simpozioane, tabere internationale de fotografie, pictura si sculptura. Au salvat Sinagoga de la degradare si au transformat-o intr-un edificiu multi-cultural extrem de activ. S-au incapatanat si au reusit in final sa formeze un public fidel, estimat la 1000 de persoane care participa regulat la evenimentele fundatiei.

“Dupa atatia ani, cred ca reusim sa acoperim lipsa institutiilor profesioniste de spectacol in Bistrita. Traim frumos si asta conteaza. Sunt fericita si ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru ca am tot ce imi doresc si pentru ca reusesc sa ma bucur de tot ce este frumos in jurul meu si sa inteleg toate lucrurile acestea”...

Mihaela Tarmure nu este de acord cu sintagma “in spatele fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica”. Pentru ca ea insasi se considera o femeie puternica si pentru ca in familia Tarmure, amandoi au mers in acelasi pas, in aceeasi directie:

“Cea mai mare satisfactie a noastra, evident, sunt copiii nostri. Abia apoi munca. Dar acestea se determina, practic, una pe cealalta. Atunci cand faci lucruri care-ti plac, ai putere si curaj sa duci totul la bun sfarsit. Echilibrul interior se construieste, chiar si traversand un ritm de viata zbuciumat, ca al nostru, atunci cand stim ca facem lucruri bune, privind oamenii in ochi si incercand sa vedem lucrurile frumoase din jur”.