„Pianul reprezintă pâinea mea de zi cu zi şi aerul pe care îl respir” afirmă Cristian Lepădatu, profesor la Liceul de Muzică „Tudor Jarda”, sosit din Brăila pentru a le desluşi bistriţenilor tainele pianului. De altfel, despre el se şi povesteşte că ar fi unul dintre cei mai buni profesori ai liceului. Dacă nu cumva chiar cel mai bun...
La concertele susţinute de profesorii Liceului de Muzică „Tudor Jarda”, Cristian Lepădatu este întâmpinat de elevi cu aplauze şi urale. Tânărul profesor s-a născut la Galaţi, a terminat Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, a predat o vreme la liceele de muzică din Alba-Iulia şi Zalău şi, de câţiva ani, s-a stabilit în Bistriţa.
„La pian, cel mai mult mă impresionează polifonia, faptul că se poate cânta simultan mai multe „voci”... Este o mică orchestră cuprinsă într-un singur instrument muzical. Alte instrumente nu au decât o singură linie melodică dar la pian se pot cânta în acelaşi timp 10 – 20 de sunete. Mă înnebuneşte asta...” povesteşte Cristian Lepădatu.
Nu visează o altă carieră pentru că a vrut de mic copil să cânte la pian. „Unii renunţă pe parcurs, alţii îşi dau seama pe la 15, 16 ani că există în ei un alt talent... În ce mă priveşte, nu am niciun regret pentru că am ales pianul. Pentru mine este prea târziu deja ca să renunţ...:)” consideră tânărul artist care nu se simte dezamăgit de Bistriţa, cu toate că aici predomină manifestările folclorice.
„M-am obişnuit aici, e un oraş mic şi liniştit, cu aer de munte, şi fără forfota cotidiană sau stresul unui oraş mare...” crede Cristian Lepădatu. Cea mai mare bucurie în ceea ce priveşte cariera profesională rămâne examenul de licenţă, pentru că el „reprezintă apogeul celor 18 ani de studiu de pian. După ce ai absolvit examenul de licenţă, te poţi considera pianist – ai dreptul şi calităţile necesare pentru a susţine concerte...” mai spune Cristian Lepădatu care se regăseşte, în acest moment, în muzica romanticilor Liszt, Chopin, Beethoven.
„De fapt îmi place la nebunie muzica tuturor compozitorilor, pentru că stările unui pianist variază de la o zi la alta şi de la o vârstă la alta... Fiecare compozitor te umple cumva iar după ce îi traversezi pe toţi, te simţi atras de perfecţiune. La bătrâneţe, însă, revii la lucrurile simple...” conchide profesorul de pian.