Îndrumați de către doamnele profesoare Șimon Raveca și Bucșa Bianca, aceștia au anunțat din timp apropierea unei călătorii incitante pe meleaguri eminesciene, realizând în acest sens afișe ce lansau cadrelor didactice și celorlalți colegi invitația de a lua o pauză de la contemporaneitate și de a călători în timp pe versurile semnate Mihai Eminescu.

Nu mică a fost surprinderea spectatorilor atunci când, prin cuvintele lui Marin Sorescu din poezia „Trebuiau să poarte un nume”, li s-a lămurit simbolistica numelui „Eminescu”, pentru ca apoi, în aceeași atmosferă acaparantă, pe notele melancoliei, să fie puși față în față cu un Eminescu tânăr, meditativ, așezat la masa de lucru, citind ceea ce tocmai scrisese sub îndrumarea Copilăriei, a Pădurii sau a Florii albastre.

Mai mult decât atât, alunecând pe treptele narațiunii, le-a fost conturat tabloul omului care sălășluia în poetul Eminescu, după care Cătălin, Cătălina și Luceafărul au avut rolul de a încheia această călătorie feerică, deschizând totodată sufletele celor prezenți înspre aprecierea liricii eminesciene.

„A fost un spectacol unic desfășurat în școala noastră, fapt pentru care mă bucur că am șansa de a colabora cu astfel de cadre didactice implicate, sub a căror îndrumare cresc copii speciali. Iar în acest sens nu am dercât cuvinte de laudă”, a precizat doamna director Valeria Săplăcan la finele spectacolului. De altfel, lucrurile frumoase sunt cele simple pentru care oamenii pun mult suflet.

Cristiana Lapusan